Doamna de catifea

Noapte , intuneric si teama.In biroul lui , doar el , asteptand-o.Se plimba agitat si fumeaza.Se opreste din cand in cand sa scrumeze si cade pe ganduri.Clanxonul unui trabant ii perturba linistea. Stie ca a sosit .Se incheie la sacou , isi strange bine nodul de la cravata iar apoi , o intampina.
Ea e mai senzuala ca niciodata.Trupul ii e acoperit de o rochie visinie de catifea.Are manusi lungi si pantofi cu toc de 10.Il priveste atat de insistent , incat il face sa se piarda.Simpla ei prezenta il face sa devina vulnerabil.Paseste apasat si , singurul lucru ce se aude in incapare e zgomotul tocurilor ei.Se apropie , ii ia tigara din gura si o stinge incet in scrumiera .Agitat , fara cuvinte , pierdut in fata ei , strans de nodul de la cravata , isi scoate din pachet , o alta tigara.O aprinde si trage doua fumuri apoi , o stinge.Se repede spre ea , o trage de colier iar perlele cad si se imprastie pe podea.Il priveste indiferenta si rade in hohote.El , speriat dar si extenuat isi da sacoul jos si se tranteste in fotoliu.Ea vine spre el.I se aseaza in brate si ii desface nodul de la cravata.Il mangaie pe gat si isi baga adanc dar sigur unghiile lungi in piela lui.Durerea il face sa scoata un geamat ca de copil.Ii aduce un servetel sa isi stearga sangele prelins pe gat.O dezgusta barbatii care sufera , fie si de la o simpla zgarietura.Il priveste dezamagita.El se ridica , se duce direct spre ea si o saruta apasat.Se aude un clanxon de masina.Stie ca trebuie sa plece.Isi ia capa si iese din birou ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , lasandu-l pe el singur si ingandurat.