Sunt in tren.Nu ma duc in Vama,ma duc in vizita la bunici,care nu locuiesc pe litoral, ci locuiesc in Onesti.Un mic orasel situat in apropierea Bacaului.
Privesc pe geam cu gandul dus departe,la sute de kilometri.Cu gandul dus la mare,in Vama.Somnul ma poarta fara sa imi dau seama.Deshid ochii si vad arcuirea valurilor facuta dintr-un infinit de perle.
Soarele imi zambeste si imi ureaza bun venit.In jurul meu o intreaga imparatie de cochilii de scoici,de la cele mai vazute ,la cele mai mari in care se aude vuietul marii.
Departe,in zare,zaresc o geamandura si,mai departe un dig,niste stanci.De acolo iese in fiecare dimineata discul imens de foc precum o flacara nascuta din mare.
Nisipul fierbinte ma indeamna sa intru in mare.Cu hainele pe mine,intru.Ea ma primeste cu bratele deschise,ma imbratiseaza si ma racoreste.Simt fiecare picatura de apa.Privesc infinitul marii si apoi imi indrept privirea catre nemarginirea cerului.Am impresia ca intreaga lume e sub stapanirea mea.Pierduta in splendoarea marii aud voci de pe plaja.Ies din mare si ma plimb ghidata de voci.Zaresc un cort in fata caruia sunt doua persoane.Sunt doi indragostiti in jur de vreo patruzeci de ani.Fredoneaza refrenul unei melodii "Pe plaja in vama...ascultand muzica ska".Imi place melodia si ma apropii de ei.Sunt foarte prietenosi si ma invita sa cantam impreuna.Fiecare vers,fiecare refren i-l dedic marii si superbului anotim de vara care imi permite sa ma bucur de toate acestea.
Brusc imi dau seama ca Vama este locul in care ii aducem omagii naturii,incantam marea si ne bucuram de vara.Cu pletele in vant simt adierea usoara.Briza marii ma face sa creionez in minte un peisaj mirific al verii in Vama.
Ma asez pe nisip si privesc cum soarele se ineaca in mare iar eu ma pierd printre razele lui stinse.
Auu..M-am lovit.Am dat cu capul de geam.Totul era doar un vis.Ce dezamagire.Dar oare de ce am nisip in papuci?
marți, 26 mai 2009
luni, 4 mai 2009
...Viata..sau poate nu?
..E primavara,anotimpul creatiei.Am multe teme pe care le-as putea aborda...lupta pentru supravietuire e una dintre ele.Zilnic avem aceleasi lucruri in minte:sa ne trezim,sa ne spalam,sa mancam,sa mergem la scoala/servici si lista ar putea continua.Mare problema este cum pastram din fiecare lucru pe care il faem esentialul?
Zilnic luptam cu niste banale aparente si uitam ceea ce conteaza cu adevarat sa fim noi insine sa ne bucuram cu adevarat de viata,sa fim liberi.
Cu ce te ajuta in momentul in care afli ca mai ai cateva zile/luni de trait faptul ca intreaga ta viata a fost precum un joc dominat de reguli?
Rapiditatea cu care timpul trece uneori ne inspaimanta..de la acele luni devin zile apoi ore si in final secunde.Ne trezim copii si adormim batrani.Asta in cazul in care avem noroc.Multi dintre noi nu apuca sa se bucure de viata sa o traiasca.Nici macar atunci cand mor la varste inaintate.Peste tot la TV,presa, auzim"E,da' avea 85 de ani si-a trait viata" de cred ei asta?Nu, nu adevarat.
De cate ori ne punem intrebarile "Cand m-am nascut?Cand voi muri?"Sunt la prima vedere niste intrebari banale dar cati dintre noi stiu sa raspunda la ele?
Ne nastem de fiecare data cand simtim esenta vietii, cand traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Dar oare nu asta ar trebui sa facem zilnic?
De ce unii au impresia ca mortii ii pasa de ei?Nu,moartea e cruda.Nu ii pasa daca ai ceva de lasat in urma.Te ia si gata.Crezi ca ii pasa ei ca tu nu te-ai dus in concediu ca sa lucrezi ore suplimentare si sa ai mai multi bani?De ce distractia se rezuma la bani?
Lectia esentiala ar putea fi sa traim cum ne place,liberi,sa ne distram chiar si atunci cand avem 1 leu in buzunar.
Intr-adevar viata este o lupta...o lupta cu noi insine...noi luptam pentru noi.Sa nu ne comformam cu ideea de a fi roboti ontrolati de societate.Sa luptam sa fim liberi!
Zilnic luptam cu niste banale aparente si uitam ceea ce conteaza cu adevarat sa fim noi insine sa ne bucuram cu adevarat de viata,sa fim liberi.
Cu ce te ajuta in momentul in care afli ca mai ai cateva zile/luni de trait faptul ca intreaga ta viata a fost precum un joc dominat de reguli?
Rapiditatea cu care timpul trece uneori ne inspaimanta..de la acele luni devin zile apoi ore si in final secunde.Ne trezim copii si adormim batrani.Asta in cazul in care avem noroc.Multi dintre noi nu apuca sa se bucure de viata sa o traiasca.Nici macar atunci cand mor la varste inaintate.Peste tot la TV,presa, auzim"E,da' avea 85 de ani si-a trait viata" de cred ei asta?Nu, nu adevarat.
De cate ori ne punem intrebarile "Cand m-am nascut?Cand voi muri?"Sunt la prima vedere niste intrebari banale dar cati dintre noi stiu sa raspunda la ele?
Ne nastem de fiecare data cand simtim esenta vietii, cand traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Dar oare nu asta ar trebui sa facem zilnic?
De ce unii au impresia ca mortii ii pasa de ei?Nu,moartea e cruda.Nu ii pasa daca ai ceva de lasat in urma.Te ia si gata.Crezi ca ii pasa ei ca tu nu te-ai dus in concediu ca sa lucrezi ore suplimentare si sa ai mai multi bani?De ce distractia se rezuma la bani?
Lectia esentiala ar putea fi sa traim cum ne place,liberi,sa ne distram chiar si atunci cand avem 1 leu in buzunar.
Intr-adevar viata este o lupta...o lupta cu noi insine...noi luptam pentru noi.Sa nu ne comformam cu ideea de a fi roboti ontrolati de societate.Sa luptam sa fim liberi!
Search
