O zi la Paris

E aproape dupa-amiaza.Am profitat cat am putut de mult de somn.Mi-am desfatat trupul in asternuturile albe ale unei camere de hotel din Paris.Radianta , cobor din pat , trag zaluzelele larg si astept o mangaiere suava a razelor de soare iar aceasta nu inceteaza sa apara.Fac un dus si ma imbrac.Imi iau rapid o pereche de jeansi si un pluover de casmir , apoi ma pregatesc sa plec la plimbare pe strazile Parisului.Cand sa ies din camera , imi suna telefonul.Ma reped la el ca si cum ar fi o prada.Raspund.E doar o banala greseala.Dezamagire totala…
Strazile sunt pline de oameni iar majoritatea sunt la fel ca si mine , turisti.Asta ma face sa ma simt mai putin straina de aceste meleaguri.Ca orice tanara singura intr-un oras atat de fascinant precum Parisul , nu pot sa fac altceva de cat sa ma bucur cat pot de mult.Se stie ca francezii au magazine de-adreptul incantatoare.Asa ca profit de perioada reducerilor din plin.Cu doua sacose incarcate , ma intorc in camera de hotel.La intrare , ma ciocnesc de un tanar.Imi darama sacosele pe jos si ma face imprastiata.Nimic nou pentru mine.Din fericire se ofera o camerista sa ma ajute sa imi strang lucrurile. Ii multumesc si plec cat de repede pot spre lift.Astept cateva minute caci e plin.Intre timp , un cuplu de portughezi vine langa mine.Luam liftul.El ii spune ca o iubeste nespus de mult iar ea se emotioneaza si lacrimeaza.De ce trebuie sa asist la asta?Oh , ghinionul meu e ca stiu portugheza cat de cat si ii inteleg perfect.Etajul 4 , cobor.Intru in camera , imi trantesc sacosele si ma arunc pe patul moale.Mi-e cam foame.Cobor la restaurantul hotelului.Mancare tipica: Ratatouille.E destul de buna…Mananc si plec iar sa ma plimb.
Muzica ,mancarea si lumea ma fac sa imi doresc sa ma mut aici dar nu voi face asta prea curand.Ziua e pe sfarsite iar eu realizez ca nu a fost decat o alta zi din viata mea..

Descatusarea

Cu usa de la camera deschisa larg cum poate nu a mai fost niciodata pana acum , stau.Cu privirea pierduta in intuneric , caut pe cineva care sa ma asculte , cineva care sa nu imi judece si mai ales sa nu imi condamne trairile .Si totusi , simt ca am nevoie de critici pentru ca , nu vreau sa ma prefac ca sunt perfecta cand , nu sunt nici pe departe.Astept sa apari ca sa imi pot arunca cuvintele , fara sa ma gandesc .Nu apari pentru ca te afli deja aici.Esti prezent si totusi eu nu te pot vedea.Nu , nu sunt oarba poate , imi e frica de judecata ce urmeaza..Si totusi voi incepe…
Sunt Alina .Un nume ce uneori nu ma reprezinta dar , cu care m-am obisnuit.Varsta , prefer sa nu o amintesc .Cea din buletin nu corespunde etatii pe care eu consider ca o am.Uneori sufar de egocentrism iar , alteori uit ca exist pentru ca , imi pasa de cei din jur.Am impresia ca ceilalti ma uita intr-un colt al camerei.Poate chiar eu ma uit…
Imi place sa tind la o lume perfecta desi stiu ca nu exista.Ador sa visez ce e interzis , sa ma joc cu focul fara sa ma ard.Sunt impulsiva desi , aparent gandesc mult lucrurile.Recunosc , sunt narcista uneori iar , alteori refuz sa ma privesc.Imi doresc ceva , ce toti ne dorim si totusi , imi doresc lucruri mult prea marete.Imi doresc sa fiu pe deplin fericita , sa zambesc larg , sa iradiez , sa nu existe lucruri care sa ma faca trista si totusi , singura imi complic existenta.Poate sunt si masochista desi nu recunosc.Cred ca m-am obisnuit cu deziluzii..
Cu mainile strans incrucisate , ma ridic de pe scaun.Am lacrimi in ochi , lacrimi ce imi ard pometii.Inca nu ti-am povestit mai nimic despre mine si ma privesti de parca sunt un amestec de confuzii.Nu , nu sunt asa si tu stii asta mai bine decat mine.Sunt ceea ce vezi dincolo de aparente , sunt rodul imaginatiei tale.Stiu ca ma judeci involuntar.Poate si eu as fi facut la fel.Sentinta e una cat se poate de clara…
Tarandu-mi pasii , ies.Te las pe tine , in intuneric sa ma judeci aspru…

Adrenalina , alegeri si frustrari

Dezorientata , alergi fara sa sti macar unde vrei sa ajungi.Te lovesti de zeci de alegeri zilnic.Alegeri ce devin pe zi ce trece , mai dificile.Si te simti pierduta , vrei mai mult , vrei sa ai tot ce iti doresti fara sa fie atat de greu ,fara sa duci o lupta infernala cu tine …
Si cand te vezi intr-o situatie fara iesire , alergi.Gonesti pe sosea cu peste 100 km / ora si simti cum toate frustrarile tale accentueaza adrenalina.Simti cum pulsul iti creste , bataile inimii devin mai rapide si , ti-e teama.Pui brusc frana.Te opresti.Cobori din masina , trantesti portiera si o privesti.Stai cateva secunde nemiscata pana realizezi ce se intampla.Constientizezi si te urci in vehicul.Ajungi la o intersectie.Ai doua drumuri in fata ta si de data aceasta chiar ca nu stii ce sa alegi.Nu mai poti gasi o varianta de mijloc caci nu mai exista.Astepti ca cineva sa te indrume spre ce e mai bine dar , cine stie ce mai bine pentru tine?Te uiti intr-una din oglinzile de la masina .Esti obosita , incercanata , nedormita de cateva zile.Hainele iti stau parca trantite pe corp , nu esti machiata iar parul iti e ravasit .Te privesti cu o oarecare dezamagire pentru ca , tu nu esti asa si stii asta.Si atunci , dorinta de a te hotari spre ceva devine mai intensa.Vrei sa alegi ceva pentru ca, te-ai saturat deja de ceea ce ai vazut.Acea parte din tine , nu te multumeste .Nu vrei sa o inlocuiesti cu ceva.Vrei sa o faci sa dispara , vrei sa fi radianta , sa ii eclipsezi pe cei din jur fie doar si cu privirea.Si alegi…Alegi ceva si pleci…

Efectele femeii

V-ati intrebat vreodata de ce barbatii iubesc femeile?Probabil multi dintre voi va ganditi la raspunsuri clasice , precum “Pentru ca asa e legea firii”. Nu dragii mei, nu.Le iubesc pentru ca ele imbina tot intr-un intreg , pentru ca sunt precum o cafea.
Si cum orice barbat are preferinte , vor alege intre o cafea mai slaba , cu mult zahar si una tare iar daca nu vor fi multumiti pot alege o varianta de mijloc , caci intotdeauna exista si o a treia varianta.
Cu mersul suav dar apasat , vine direct spre tine.Te face sa ii simti parfumul amenintator si sa o doresti mai mult cu fiecare pas pe care il face.Uneori vulgara , gata sa te transforme in prada , te simti amenintat , iar atractia creste pana te inabusesc aburii aromati de cafea.
Si cand o ai aprope , apropii ceasca , o ridici usor si o duci direct spre gura , pregatit sa sorbi din ea , sa o gusti .Astepti sa te revitalizeze , sa te trezeasca brusc si sa te faca sa ti-o mai doresti.Dar trebuie sa sti cand sa te opresti caci , efectele ei pot fi nocive , duse la extreme chiar.
Desi dornic de inca o cafea la fel , sau poate o alta mai buna , esti nevoit sa pui capat caci , se termina.Trebuie sa sti cum sa o savurezi pentru ca , intr-un final nu ramane decat zatul amar din ea

Prada inghetata

Alerg printre mormane de zapada fara sa mai privesc in urma .Vreau sa plec fara sa imi pese daca am lasat pe cineva in urma mea asteptandu-ma…
Alerg , alerg , imi este dificil sa ma mai lupt cu gerul aspru dar ce e si mai grea e lupta pe care o port cu mine..
Ma impiedic si cad , tavalindu-ma in zapada de parca as fi in asternuturi albe.Sunetul crunt al viscolului se azvarleste asupra trupului meu amortit.Odata cu el imi aduce si nesiguranta care abia asteapta sa ma prinda in coltii ei ascutiti si ma devoreze cu fiecare muscatura .Vrea sa imi vada trupul fara scapare , devenit o prada si sa imi implanteze in suflet tristete si temeri.
Eu nu ii pot opune rezistenta caci letargia ma impiedica.Asa ca , vin spre mine toate temerile ca si cum ar fi animale de prada pregatite sa ma sfasie in bucati de regrete.Si asa se si intampla…Involuntar , ma acapareaza in jocul lor barbar si imi transforma sentimentele din simple iluzii si visari in ceva rigid , ceva ce nimeni nu doreste…

Usi inchise

Azi am constientizat teama.Am privit-o fulgerator in ochi si ea pe mine , apoi mi-am inchis bine usa de la camera.De fapt , asta fac mereu…
Am nevoie de siguranta pe care o gasesc doar in propriul meu univers.O usa deschisa imi confera o stare de nesiguranta , de vulnerabilitate.Si totusi , poate ca e doar o alta idee fixa de a mea..In ultimul timp , dorinta de a ma izola in mine a crescut precum si teama pe care o simt fata de cei din jur.Perfectiunea se transpune in formele pe care eu le vreau , nu cele impuse in societatea in care traim , unde cuvantul perfect capata sensul de linistit.
Acum , ca am terminat de scris ce aveam in minte , imi voi inchide usa si voi pleca.

Joc amenintator

Dimineata alba de decembrie.Fulgii de nea se joaca si coboara lin pe pamantul bine acoperit de zapada.Copacii incarcati de omat isi leagana apatic crengile.
Coplesita de mirificul peisaj iernatic , cu functiile vitale incetinite de gerul aspru , stau intinsa pe zapada rece.Ma ridic molcom , parca pregatita sa visez.Cu mainile rosii si inghetate, incep sa creionez cu fulgi o iluzie desarta.Dintr-odata am impresia ca sirurile de cristale inghetate se desprind de sol , purtandu-ma alaturi de ele prin norii pufosi de zapada.Trupul meu capata un joc de miscari ritmice , ce imi creaza un sentiment inaltator.
Momentul euforic imi este interupt brusc.O persoana arunca un tipat asurzitor ce imi face minunata lume in care ma pierdusem , sa dispara.Ma ia in brate , iar din ochi i se prelinge o lacrima arzatoare pe pometii-mi inghetati.Ridic cu greu privirea.In fata nu mai e nimic din ce am visat.O ambulanta , medici si cineva langa mine.Adormita , soptesc ca vreau sa mai visez…
Verdictul e unul incontestabil.Frigul pare a fi principalul vinovat , ce m-a ademenit spre o somnolenta aparenta.Eu , o victima manipulata de perceptia perfectiunii in fata ochilor.

Eliberare

Inceput de decembrie , ger , muzica si ganduri suflate de vant.In camera mea , eu , cu parul ravasit si abia trezita intr-o dupa-amiaza prea mohorata pentru mine.
Dezorientata , ma plimb printre zeci de haine aruncate si lucruri azvarlite pe covor.Cu mintea inca usor adormita , ma feresc de lumina firava a soarelui ascuns bine dupa perdea.Muzica se aude in surdina ,completand astfel dezordinea din mintea mea.Trupu-mi devine de nestapanit si capata miscari dezinvolte pe care le experimenteaza intr-un mod lasciv.
Din bucatarie , se simte aroma ametitoare a cafelei.Ghidata , imi iau ceasca si merg direct in camera.Dupa ce sorb din cafeaua tare , deschid larg fereastra.Soarele imi pare prea palid azi , asa ca ma intorc in lumea mea , unde muzica se aude tot mai puternic , iar eu ma pierd , dansand.Pe birou , ascuns printre carti , agonizeaza telefonul meu descarcat , iar langa el , incarcatorul , cazut.Totul a devenit mult prea haotic , asa ca ma hotarasc sa imi fac ordine in lucruri si nu numai.Iau un sac si imi trantesc parfumurile , cremele , machiajurile si oglinzile.Ma imbrac rapid cu o pereche de jeansi , o camasa si imi iau trench-ul .Imi pun bocancii si plec sa arunc sacul cu lucruri.Pe drum , o femeie in varsta ma priveste ciudat.Ii zambesc larg , caci stiu ca oricum nu ma va intelege.Le trantesc si plec izbucnind in rasete.
Singura , dar cu multa lume in jur ce nu ma observa , imi pun castile in urechi si imi pornesc playerul cu aceeasi melodie.Eliberata de mine si de conceptii proaste , ma indrept spre altceva…Poate spre o zi insorita …

Trairi

Scufundandu-ma in letargie am visat din nou.Alte noi trairi relevante au pus stapanire pe mintea mea , facandu-ma sa dau frau liber imaginatiei mele deja bolnave.
Am avut un vis de-a dreptul colosal ce m-a purtat in timpul somnului spre ideal.Valuri marete de sentimente mi-au acoperit inima si m-au facut sa devin vulnerabila.Am visat ca ma pierdeam printre nori fara sa imi pese de nimic.Euforica , reuseam sa ma detasez de lumea trista de jos si tindeam spre perfectiune.Devenisem si eu rod al imaginatiei mele.Soarele iesea timid dintre nori iar trupul meu se desfata cu raze firave de soare.
Un urlet launtric m-a facut sa distrug linistea perpetua si sa ies din visare.Iesise la suprafata zbuciumul mintii mele.
Perfectiunea nu era decat un scop la care tindeam , iar realitatea era alta.O camera goala , alba si rece.In ea , nimic decat un pat pe care zaceam pierduta eu...

Cartea necolorata

O coperta fina , rosie si catifelata acopera file de matase pe care sunt scrise memorii din intreaga mea viata.

            Povestea e atat de simpla doar ca uneori devine mult prea greu de inteles de cei ce nu stiu sa coloreze.Ilustratiile sunt multe si mici.Momente capturate intr-un desen .Pentru ca  povestea e inceputa deja , cateva file sunt  colorate.Primele sunt pline de visare , colorate cu iluzii.Urmatoarele sunt incetosate , gri si triste…Si tot continua in ritm alert sa se coloreze.Uneori conturul bine facut e depasit de dorinte.Pe zi ce trece se schimba pagina.A inceput la un moment dat sa mi se para monotona aceasta neinsemnata carte pana cand a vrut  altcineva sa o coloreze , sa ii dea in sfarsit tonuri calde si chiar sa adauge soarele in peisajul mohorat.Soarele aparea dar nu era suficient , filele ramaneau tot reci..