Sentimente

Fara sa imi dau seama s-a asternut toamna .Nu stiu daca peste sufletul meu sau peste natura..stiu doar ca totul imi pare altfel acum.Nu mai am aceleasi sentimente de atunci,nu mai cred si poate chiar am renuntat pana si sa sper la ceva.
Totul a inceput sa mi se para un simplu decurs al lucrurilor.Am renuntat sa imi mai pun intrebari si am inceput sa ma conformez si sa accept realitatea.
Nu stiu nici macar unde ma aflu.Aud doar fosnetul unor frunze uscate si imbatranite,un sunet ce imi perturba linistea.Cu teama ridic una.O privesc si am senzatia ca e o oglinda in care imi vad sentimentele.Sentimente ce au secat,ce nu mai exista si in locul lor a ramas amaraciunea unei frunze de pelin.
Stau singura si aproape adormita pe iarba uscata.Mii de ganduri imi trec rapid prin minte.Nu stiu la care sa ma opresc.Inchid ochii si lacrimile imi curg pe obraji.Simt cum sufletul mi-e rupt in mii de bucati de gheata si parca am devenit rigida in fata oricarui sentiment.Imi amintesc de cele mai frumoase clipe din viata si ma intreb daca au fost reale sau au existat doar in mintea mea?O minte bolnava ce vrea sa isi faca sufetul fericit…Nu vreau sa imi pese…si totusi imi pasa.Imi pasa de voi,pentru ca imi pasa de mine.Vreau sa stiu ca sunteti fericiti pentru ca doar asa voi fi si eu desi voi nu stiti asta.Nici macar tu nu crezi in ce spun.Vreau ceva ce cu totii ne dorim,si totusi vreau imposibilul.Vreau sa fiu exact asa cum vreau,sa nu imi mai pese decat de cei care conteaza,dar oare cine conteaza?Iar am inceput sa imi pun intrebari ..Credeam ca sufletul imi e impietrit si acum simt,simt tristete si un gol imens in suflet.Nu vreau asta …
Deschid cu greu ochii si imi vad intreaga viata ca pe niste file dintr-o carte.O carte proasta,plina de greseli dar totusi fara regrete.Si te vad.Esti doar o umbra si eu sunt la fel.Credeam ca stiu cine esti si acum realizez ca nu mai stiu,ca am uitat.Nici macar nu mai sunt sigura ca te cunosc.Si ma sperii.Ma infricoseaza timpul care ne-a uitat si ne-a lasat doar niste umbre.Si credeam ca imi doresc sa fi aici,ca vreau sa te revad,dar tu ma sperii pentru ca nu mai esti cum te pastrasem eu in minte ,esti altef.Si eu sunt alfel si nimic nu mai are sens.Ma hotarasc sa plec.Imi tarai pasii incarcati de durere.Sunt confuza.Merg si va las in urma.Plec spre drumul meu si voi ajunge unde vreau.Acolo imi e locul.Merg,merg,merg..totul devine o nebunie,nu imi mai pasa…merg,merg,merg….si dispar in mutimea de frunze moarte.Devin si eu una din ele.
Stau ,uitata pe jos si va privesc.Imi e frig.Ma zdrobesc lent si mor.