Fericire prin visare

Te privesc zilnic şi abia azi mi-am dat seama că te-ai schimbat. Eşti diferită pentru că te simţi diferit. Priveşte-te! Alergi desculţă in ploaie şi zâmbesti cum nu ai mai facut-o până acum. Da, ştiu, îţi trec prin minte zeci de gânduri şi nu ai nicio idee la care să te opreşti…La primul… Probabil că acum aştepţi ca el să apară langă tine cu o cafea, să vă asezaţi pe asfalt şi să discutaţi de parcă aţi fi într-o cafenea, toţi să vă privească şi tu să nu ştii de ce… Şi după, o să plecaţi de mână să vă plimbaţi printre maşini pentru că ţie nu iţi e frică de ele. Şi o să ii zâmbeşti pentru că e langă tine.. Şi o să zâmbeşti la fiecare picătură de ploaie ce o să ţi se scurgă de pe piele. După, cu siguranţă te vei duce în locul ăla pe care doar tu îl ştii, acolo unde mereu cresc floarea-soarelui. El te va urma şi-ţi va dărui una pe post de umbrelă. Te va îmbraţişa pentru că îţi va fi frig şi o să tremuri. Veţi sta aşa, in ploaie sub o umbrelă până când…Până când te vei trezi din visare…Şi atunci nu va mai exista nimic în jur din toată această nebunie…Nici florile, nici cafeaua, nici măcar ploaia…

Ploaie peste praf

O mie de oameni in jur…Sau poate chiar mai multi. Toti se plimba-n ploaie desculti. Niciunul nu are umbrela, niciunul nu are nevoie. Nu se privesc. Le e frica. Din cand in cand isi mai arunca o privire-n balta. Aparent toti sunt la fel, niste lasi…Si sunt materie… Ploaia le sterge nicotina de pe haine si le spala mirosul de alcool imbibat in piele. Ploaia le curata trupurile si le dizolva gandurile. Ii tranteste pe jos, pe strada-ntre masini. Ii lasa in praf si ii acopera cu vise…

Absent

Spaţiul întreg e gol. Nu se aude decât ticăitul enervant al unui ceas stricat si vechi. Pe jos stau aruncate cateva carti. Au paginile rupte…
Totul e sters. Lipsesc culorile si întreaga lume se dizolvă în camera aceasta. Ce ciudat, parcă razele de soare n-au curaj să strălucească si aici, parcă după fereastră stă ascunsă o lume-ntreagă ce mă asteaptă desi realitatea mea e aici, nu acolo…