Joc amenintator

Dimineata alba de decembrie.Fulgii de nea se joaca si coboara lin pe pamantul bine acoperit de zapada.Copacii incarcati de omat isi leagana apatic crengile.
Coplesita de mirificul peisaj iernatic , cu functiile vitale incetinite de gerul aspru , stau intinsa pe zapada rece.Ma ridic molcom , parca pregatita sa visez.Cu mainile rosii si inghetate, incep sa creionez cu fulgi o iluzie desarta.Dintr-odata am impresia ca sirurile de cristale inghetate se desprind de sol , purtandu-ma alaturi de ele prin norii pufosi de zapada.Trupul meu capata un joc de miscari ritmice , ce imi creaza un sentiment inaltator.
Momentul euforic imi este interupt brusc.O persoana arunca un tipat asurzitor ce imi face minunata lume in care ma pierdusem , sa dispara.Ma ia in brate , iar din ochi i se prelinge o lacrima arzatoare pe pometii-mi inghetati.Ridic cu greu privirea.In fata nu mai e nimic din ce am visat.O ambulanta , medici si cineva langa mine.Adormita , soptesc ca vreau sa mai visez…
Verdictul e unul incontestabil.Frigul pare a fi principalul vinovat , ce m-a ademenit spre o somnolenta aparenta.Eu , o victima manipulata de perceptia perfectiunii in fata ochilor.