Prada inghetata

Alerg printre mormane de zapada fara sa mai privesc in urma .Vreau sa plec fara sa imi pese daca am lasat pe cineva in urma mea asteptandu-ma…
Alerg , alerg , imi este dificil sa ma mai lupt cu gerul aspru dar ce e si mai grea e lupta pe care o port cu mine..
Ma impiedic si cad , tavalindu-ma in zapada de parca as fi in asternuturi albe.Sunetul crunt al viscolului se azvarleste asupra trupului meu amortit.Odata cu el imi aduce si nesiguranta care abia asteapta sa ma prinda in coltii ei ascutiti si ma devoreze cu fiecare muscatura .Vrea sa imi vada trupul fara scapare , devenit o prada si sa imi implanteze in suflet tristete si temeri.
Eu nu ii pot opune rezistenta caci letargia ma impiedica.Asa ca , vin spre mine toate temerile ca si cum ar fi animale de prada pregatite sa ma sfasie in bucati de regrete.Si asa se si intampla…Involuntar , ma acapareaza in jocul lor barbar si imi transforma sentimentele din simple iluzii si visari in ceva rigid , ceva ce nimeni nu doreste…