O zi la Paris

E aproape dupa-amiaza.Am profitat cat am putut de mult de somn.Mi-am desfatat trupul in asternuturile albe ale unei camere de hotel din Paris.Radianta , cobor din pat , trag zaluzelele larg si astept o mangaiere suava a razelor de soare iar aceasta nu inceteaza sa apara.Fac un dus si ma imbrac.Imi iau rapid o pereche de jeansi si un pluover de casmir , apoi ma pregatesc sa plec la plimbare pe strazile Parisului.Cand sa ies din camera , imi suna telefonul.Ma reped la el ca si cum ar fi o prada.Raspund.E doar o banala greseala.Dezamagire totala…
Strazile sunt pline de oameni iar majoritatea sunt la fel ca si mine , turisti.Asta ma face sa ma simt mai putin straina de aceste meleaguri.Ca orice tanara singura intr-un oras atat de fascinant precum Parisul , nu pot sa fac altceva de cat sa ma bucur cat pot de mult.Se stie ca francezii au magazine de-adreptul incantatoare.Asa ca profit de perioada reducerilor din plin.Cu doua sacose incarcate , ma intorc in camera de hotel.La intrare , ma ciocnesc de un tanar.Imi darama sacosele pe jos si ma face imprastiata.Nimic nou pentru mine.Din fericire se ofera o camerista sa ma ajute sa imi strang lucrurile. Ii multumesc si plec cat de repede pot spre lift.Astept cateva minute caci e plin.Intre timp , un cuplu de portughezi vine langa mine.Luam liftul.El ii spune ca o iubeste nespus de mult iar ea se emotioneaza si lacrimeaza.De ce trebuie sa asist la asta?Oh , ghinionul meu e ca stiu portugheza cat de cat si ii inteleg perfect.Etajul 4 , cobor.Intru in camera , imi trantesc sacosele si ma arunc pe patul moale.Mi-e cam foame.Cobor la restaurantul hotelului.Mancare tipica: Ratatouille.E destul de buna…Mananc si plec iar sa ma plimb.
Muzica ,mancarea si lumea ma fac sa imi doresc sa ma mut aici dar nu voi face asta prea curand.Ziua e pe sfarsite iar eu realizez ca nu a fost decat o alta zi din viata mea..