Iata-l din nou

O dimineata cu soare trist de ianuarie.Pe balcon , e ea.E la fel si , totusi e atat de diferita..Sta si citeste o carte, in timp ce se leagana pe scaun.
Are parul nevopsit de cateva luni si se observa.Are aceeasi privire pierduta ca si atunci cand ai cunoscut-o.Ridurile de expresie i s-au accentuat cu trecerea timpului dar , te asteptai la asta…Buzele nu-i mai sunt atat de colorate , au devenit sterse dar, e tot ea.O privesti din umbra , nestiind ce sa ii spui dupa atatia ani.Nu ai crezut vreodata ca , timpul va lasa amprente asupra ei..Te zareste.Se ridica incet de pe scaun si se apropie de tine.Te gandesti la cum era cand ai cunoscut-o , o copila si , la ce e azi , o batrana pe care doar cativa ani o mai despart de moarte.Cu ochii inecati in lacrimi te priveste fix in ochi.Isi aminteste zambetul cu care o fascinai mereu.Pentru ea , nu esti schimbat.Ai ramas acelasi doar cu anumite transformari ale varstei.Parul iti e carunt , ai riduri accentuate si mergi tarandu-ti pasii.
Timp de zeci de ani v-ati prefacut ca ati uitat unu de altul si , azi va revedeti.Cuvintele nu isi au rostul acum caci , e tarziu.Vii spre ea , ii simti parfumul si ii mangai suav fata.O strangi la piept si vrei ca aceasta clipa sa nu se termine dar , inevitabil se sfarseste.Iti spune sa pleci , sa iesi definitiv din viata ei si sa inchizi usa…