Patinatorul

Ingropata in zeci de hartii , zac eu.Obosita si cu ceasca de cafea varsata pe jos.Aceeasi pe care o stiai doar , cu mai multe responsabilitati.E ora 7:20.Gata pentru moment cu lucrul.
Drumul spre casa e infernal.Uneori am impresia ca traficul e ca un cutit infipt in coaste pe care , semaforul il rasuceste in functie de culoare.Acasa , nimic ce prezinta un real interes.Poate doar cainele ce nu a mai fost scos la plimbare de doua zile..Frigidereul e gol, cafea nu mai e si nici macar banalul zahar cu care obisnuiam sa imi indulcesc viata...Uite, pe masuta e inca un pachet de gume…
E una din zilele in care insomnia ma domina.Ma imbrac rapid si ies din casa.Ma duc la patinoar.Nu mi-a placut niciodata sa patinez si nici nu am de gand sa incerc.E ora 23 , nu mai e nimeni..Nimeni , inafara de el.Un tanar agitat ce inca patineaza.E atat de gratios cum poate , eu n-am fost nicicand..Il privesc iar el raspunde privirii mele indraznete.Aluneca apoi, cade si se ridica brusc la fel , tot gratios.Il las sa patineze in voie.Ce liniste e fara masini , serivici si alte teancuri de hartii…Il vad din nou.Vine spre mine.Stiu ca e el.E patinatorul.Ma priveste cu atat de multa admiratie incat ma intimideaza.Nu se prezinta , intra direct in vorba.Deodata , simt cum privirea lui imi acapareaza mintea.Nu ma pot concentra la intrebarile lui nenumarate.Ii raspunde simplu:“Poate”.Ma priveste ciudat.Stiu ca nu intelege nimic.Plec iar el vine dupa mine.Ajung la masina.Ma ia de mana.Ajungem din nou la patinoar, locul pe care in copilarie il evitam mereu ,iarna.Imi aduce niste patine si imi spune sa am incredere in el , macar pentru o clipa.Simt cum ma domina.Nu il pot refuza..
Patinam de mana,cadem impreuna si radem in hohote.Si asta , o noapte intreaga.Imi e frig si ma pregatesc de plecare.Imi dau jos patinele si le inlocuiesc cu bocanci.Ma vede gata sa ies din patinoar si din viata lui.Nu vrea asta.Isi da pletele peste cap si ridica privirea spre mine.Imi mangaie obrajii inghetati si isi ia ramas bun cu privirea.
Urc in masina.Trafic, semafoare si o noua zi de munca.
Simt ca totul imi merge pe dos.Ma gandesc neincetat la un tanar pe care il numesc “Patinatorul “ pentru ca , nici macar nu ii stiu numele.Sfarsitul zilei ma prinde muncind.E seara iar eu ma intreb retoric daca el e tot acolo?!Ma duc la patinoar.El nu mai e.Dezamgita , plec..Si totusi, chiar a existat?