Dimineata pe hartie

Obosita, m-am aruncat pe salteaua patului ce imi parea ca o foaie de hartie mototolita si am inchis usor ochii ce tanjeau dupa somn.Inainte sa ma las prada somnului , am privit camera.Mare , goala si alba cu parchet maro si patul din lemn masiv.Langa el , aruncate niste carti , o veioza si telefonul cu bateria aproape moarta.Am zambit larg si am adormit.
Dimineata,razele soarelui de sambata imi mangaiau usor trupul.Le-am alugat si mi-am continuat visarea pana cand, un pahar cu apa s-a incapatanat sa ma trezeasca.Am refuzat sa fac asta asa ca, paharul cu apa a venit spre mine.L-am terminat dintr-o singura inghititura.M-am intors in lumea mea pentru cateva clipe pana cand, acordurile unei vioare s-au gandit sa imi cante “Buna dimineata!”.Mi-am trantit perna pe fata iar somnul , nerabdator s-a indreptat spre mine.Alarma telefonului suna.Nu m-am ostenit sa o opresc…
M-am gandit ca ar fi cazul sa ma trezesc.Am deschis usor ochii,iar din tavan au cazut mormane de haine peste mine.Era clar ca, nu aveam nevoie de asta.Mi-am ales o rochie frumoasa de vara si ma pregateam sa ies.Am deschis fericita usa cand brusc ,viscolul m-a trimis direct in pat , in mormanul cu haine.Uimita , am ridicat telefonul si m-am uitat la data.16 ianuarie , ora 11:56.Intotdeauna diminetile tarzii m-au derutat.Mi-am imbracat gros si m-am echipat cu manusi si fular pentru a putea face fata viscolului.Am iesit adormita , pe usa , lasand in urma ceva de neinteles…
M-am plimbat pe strazi cateva.Frigul m-a trimis intr-o cafenea ude am baut un ceai.Tipic englezesc.In timp ce sorbeam delicat si savuram aroma de zmeura a ceaiului , te-am zarit.Ma priveai zabind de afara , prin fereastra inca neinghetata a cafenelei…Am platit si am plecat.
Infrigurata ,cu privirea plecata in cautarea ta , hoinaream pe strazile cenusii , mascate astazi cu albul zapezii.Stiam ca , undeva esti tu, cu o viata la fel de complicata ca si mine.Stiu ca amandoi ne plimbam pe strazi fara sa stim motivul si poate toti facem asta…