Strazi pline

Orasul plin de lumini si frumos impodobit ma invita  sa colind strazile pline.Peste tot in jur oameni gonind spre magazine.Printre ei sunt si eu, afisandu-mi zambetul larg.Cu mainile inghetate intru in primul magazin.Unul colorat si vechi.Cred ca e pe strada aceasta de cand ma stiu.

            In vitrina  stau trantite niste papusi frumoase , cu rochii dantelate si zambete fermecatoare dar fara trairi…Oftez si ma indepartez de vitrina.Uite , au si cutiute muzicale.Nu ma pot stapani sa nu desfac una.Din ea iese o micuta balerina invartindu-se pe o melodie lenta.Ii zambesc vanzatorului iar el se apropie de mine si imi spune ca ma costa 12 lei.As cumpara-o , dar nu prea am ce face cu ea..Ii multumesc si plec din magazin.Cand sa ies ma lovesc de o doamna.Imi cer scuze si plec…

            Am pornit iar pe drumul meu pe care numai eu il stiu.Am pornit singura dar cu zambetul pe buze.Intru intr-o cafenea veche.Mirosul de cafea  cu scortisoara ma ademeneste sa incerc si eu una.Muzica buna , seara si eu singura , sorbind dintr-o cafea.Poate astept sa fiu cumparata la fel ca papusile din magazinul de jucarii.Dar astept in zadar.Era doar un simplu gand ratacit prin mintea mea obosita.Platesc si plec ,tipic.Mi-am dat seama ca odata cu trecerea timpului am deventi tot mai friguroasa.Ce amuzant , vorbesc de parca am ajuns in jumatatea cealalta a vietii cand eu de fapt sunt abea la inceput..Dar asa ma simt , involuntar de ce imi doresc …

            Continui sa merg iar zapada incet , incet se asterne pe asfaltul prafuit.La coltul strazii un strain canta la chitara in admiratia catorva tineri.Muzica lui e linistitoare si imi aminteste de cea din magazinul de jucarii…Nostalgica stau intr-o parte si il privesc cu mintea purtata pe acorduri de chitara.Privirea-mi pierduta pe bolta cereasca din care se cern fulgi.Tanarul muzician ma priveste cu coada ochiului.Il observ si ma indepartez…

            Nicaieri nu imi gasesc locul.Oare sunt o neadaptata a sistemului si a zilelor pe care le traim?..Ma asez incet ,pe spate , pe o banca in speranta de-a-mi linisti gandurile.Ma ridic brusc si plec ghidata de intuitie.Spre ce?..Spre ..nimic , spre nimeni…