Dimineata de noiembrie

Inca o zi incepe cu o dimineata proasta de noiembrie.Frig , ceata si undeva ratacita eu.Confuza ca de obicei , cu mintea incarcata de sperante si dorinte.Eu care imi beau cafeaua in firg , inabusindu-mi visele in aburi aromati.Tot eu , persoana ce vrea sa te picteze , ce te pomeneste in scrierile ei si cea care e in cautarea ta.Eu , o simpla visatoare intr-o lume mult prea rece.Si arunc toate cuvintele pe hartie asteptand ca ele sa iti vorbeasca , sa te faca sa ma citesti in zilele mohorate si sa imi descifrezi nenumaratele taine pe care le folosesc scriindu-ti tie.Iar tu, un rational , mereu pe fuga , ma citesti doar printre randuri si omiti ce e mai important.Tu ma imbraci mereu intr-o mantie de pelin toamna si imi scoti la suprafata gandurile dar fara folos…

            Si mi-ar fi fost de ajuns cateva clipe pe care sa mi le acorzi citind tot ce ti-am scris tie, un simplu cititor la fel ca si ceilalti.Dar tu esti mereu pe fuga si eviti.Poate ca eviti sa ma citesti pentru ca nu vrei sa afli cine sunt.Traim aceleasi timpuri si totusi in locuri straine si cu perspective de viata diferite dar din cand in cand reusim sa ajungem impreuna spre visare.Tu , in fata calculatorului tau , citind cum faci de obicei printre randuri iar eu, eu am scris pentru tine.

            Timpul trece si trece fara mila , lasandu-ne pe noi in urma lui.Scrierile mele capata alta forma iar tu poate ca acum nu mai intelegi nimic din ele si crezi ca nu ma mai cunosti.Dar sunt tot eu , aici cu sufletul deschis tie in speranta sa ma descoperi.