Noiembrie ma aduce in fata sfarsitului de toamna.O toamna aparte si de neuitat,o toamna nostalgica .Vise , sperante si iluzii.Toate acestea m-au purtat intr-o stare aparte si m-au purtat intre trecut-prezent-si viitor.
Suparata ma urc in tren asteptand ca el sa ma duca departe de toate acestea.Dar el nu porneste si ma lasa aici , unde eu nu vreau.Nu ma lasa sa evadez si ma opreste.Stau pe peronul garii si astept un alt tren, dar nici acesta nu soseste.Si vreau sa plec , sa ma pierd si sa uit.Frunzele toate se misca langa mine.In tacerea crunta nu se aude decat fosnetul lor.Un fosnet ca imi spune sa plec.Dar unde?Cum sa plec?Stau singura intr-o gara veche si astept.Dar trenul nu vine si plec.Ma plimb fara directie si deja am uitat ce vreau.Realizez ca sunt singura , cu un ghiozdan in spate si atat.Astept sa iti amintesti de mine,sa descoperi ca exist si ca ma sting pe zi ce trece.
Ma asez pe o bordura prafuita si imi scot lucrurile din ghiozdan.Sunt putine si totusi sunt lucrurile care au contat pentru mine si poate inca mai au o valoare aparte.Si par asa de neinsemnate dar fericirea o gasesti in lucrurile marunte.Albumul de fotografii e cam greu si plin de poze, simple momente capturate in timp.Le privesc cu nostalgie si imi dau seama ca unele lucruri nu se uita ci , se pastreaza intiparite in minte si in suflet.Mai am vechea mea cutie de amintiri in care tin tot felul de lucruri adunate in timp.Asta sunt si atat am , niste amintiri uitate si pierdute in sufletul meu pustiu si gol.
Si uite ca soarele e gata sa apuna iar tot aici sunt asteptandu-te.Si apari.Alergi spre mine cu ochii in lacrimi si imi spui sa nu plec iar eu iti soptesc ca sunt aici ca povestea sa nu se termine.Imi strang lucrurile si ne urcam impreuna in primul tren cu directia spre infinit.Calatoria nu se sfarseste cat timp esti aici..dar ea te trezeste si iti spune ca iar ai adormit la ea in brate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu