Joc amenintator

Dimineata alba de decembrie.Fulgii de nea se joaca si coboara lin pe pamantul bine acoperit de zapada.Copacii incarcati de omat isi leagana apatic crengile.
Coplesita de mirificul peisaj iernatic , cu functiile vitale incetinite de gerul aspru , stau intinsa pe zapada rece.Ma ridic molcom , parca pregatita sa visez.Cu mainile rosii si inghetate, incep sa creionez cu fulgi o iluzie desarta.Dintr-odata am impresia ca sirurile de cristale inghetate se desprind de sol , purtandu-ma alaturi de ele prin norii pufosi de zapada.Trupul meu capata un joc de miscari ritmice , ce imi creaza un sentiment inaltator.
Momentul euforic imi este interupt brusc.O persoana arunca un tipat asurzitor ce imi face minunata lume in care ma pierdusem , sa dispara.Ma ia in brate , iar din ochi i se prelinge o lacrima arzatoare pe pometii-mi inghetati.Ridic cu greu privirea.In fata nu mai e nimic din ce am visat.O ambulanta , medici si cineva langa mine.Adormita , soptesc ca vreau sa mai visez…
Verdictul e unul incontestabil.Frigul pare a fi principalul vinovat , ce m-a ademenit spre o somnolenta aparenta.Eu , o victima manipulata de perceptia perfectiunii in fata ochilor.

Eliberare

Inceput de decembrie , ger , muzica si ganduri suflate de vant.In camera mea , eu , cu parul ravasit si abia trezita intr-o dupa-amiaza prea mohorata pentru mine.
Dezorientata , ma plimb printre zeci de haine aruncate si lucruri azvarlite pe covor.Cu mintea inca usor adormita , ma feresc de lumina firava a soarelui ascuns bine dupa perdea.Muzica se aude in surdina ,completand astfel dezordinea din mintea mea.Trupu-mi devine de nestapanit si capata miscari dezinvolte pe care le experimenteaza intr-un mod lasciv.
Din bucatarie , se simte aroma ametitoare a cafelei.Ghidata , imi iau ceasca si merg direct in camera.Dupa ce sorb din cafeaua tare , deschid larg fereastra.Soarele imi pare prea palid azi , asa ca ma intorc in lumea mea , unde muzica se aude tot mai puternic , iar eu ma pierd , dansand.Pe birou , ascuns printre carti , agonizeaza telefonul meu descarcat , iar langa el , incarcatorul , cazut.Totul a devenit mult prea haotic , asa ca ma hotarasc sa imi fac ordine in lucruri si nu numai.Iau un sac si imi trantesc parfumurile , cremele , machiajurile si oglinzile.Ma imbrac rapid cu o pereche de jeansi , o camasa si imi iau trench-ul .Imi pun bocancii si plec sa arunc sacul cu lucruri.Pe drum , o femeie in varsta ma priveste ciudat.Ii zambesc larg , caci stiu ca oricum nu ma va intelege.Le trantesc si plec izbucnind in rasete.
Singura , dar cu multa lume in jur ce nu ma observa , imi pun castile in urechi si imi pornesc playerul cu aceeasi melodie.Eliberata de mine si de conceptii proaste , ma indrept spre altceva…Poate spre o zi insorita …

Trairi

Scufundandu-ma in letargie am visat din nou.Alte noi trairi relevante au pus stapanire pe mintea mea , facandu-ma sa dau frau liber imaginatiei mele deja bolnave.
Am avut un vis de-a dreptul colosal ce m-a purtat in timpul somnului spre ideal.Valuri marete de sentimente mi-au acoperit inima si m-au facut sa devin vulnerabila.Am visat ca ma pierdeam printre nori fara sa imi pese de nimic.Euforica , reuseam sa ma detasez de lumea trista de jos si tindeam spre perfectiune.Devenisem si eu rod al imaginatiei mele.Soarele iesea timid dintre nori iar trupul meu se desfata cu raze firave de soare.
Un urlet launtric m-a facut sa distrug linistea perpetua si sa ies din visare.Iesise la suprafata zbuciumul mintii mele.
Perfectiunea nu era decat un scop la care tindeam , iar realitatea era alta.O camera goala , alba si rece.In ea , nimic decat un pat pe care zaceam pierduta eu...

Cartea necolorata

O coperta fina , rosie si catifelata acopera file de matase pe care sunt scrise memorii din intreaga mea viata.

            Povestea e atat de simpla doar ca uneori devine mult prea greu de inteles de cei ce nu stiu sa coloreze.Ilustratiile sunt multe si mici.Momente capturate intr-un desen .Pentru ca  povestea e inceputa deja , cateva file sunt  colorate.Primele sunt pline de visare , colorate cu iluzii.Urmatoarele sunt incetosate , gri si triste…Si tot continua in ritm alert sa se coloreze.Uneori conturul bine facut e depasit de dorinte.Pe zi ce trece se schimba pagina.A inceput la un moment dat sa mi se para monotona aceasta neinsemnata carte pana cand a vrut  altcineva sa o coloreze , sa ii dea in sfarsit tonuri calde si chiar sa adauge soarele in peisajul mohorat.Soarele aparea dar nu era suficient , filele ramaneau tot reci..

           

Strazi pline

Orasul plin de lumini si frumos impodobit ma invita  sa colind strazile pline.Peste tot in jur oameni gonind spre magazine.Printre ei sunt si eu, afisandu-mi zambetul larg.Cu mainile inghetate intru in primul magazin.Unul colorat si vechi.Cred ca e pe strada aceasta de cand ma stiu.

            In vitrina  stau trantite niste papusi frumoase , cu rochii dantelate si zambete fermecatoare dar fara trairi…Oftez si ma indepartez de vitrina.Uite , au si cutiute muzicale.Nu ma pot stapani sa nu desfac una.Din ea iese o micuta balerina invartindu-se pe o melodie lenta.Ii zambesc vanzatorului iar el se apropie de mine si imi spune ca ma costa 12 lei.As cumpara-o , dar nu prea am ce face cu ea..Ii multumesc si plec din magazin.Cand sa ies ma lovesc de o doamna.Imi cer scuze si plec…

            Am pornit iar pe drumul meu pe care numai eu il stiu.Am pornit singura dar cu zambetul pe buze.Intru intr-o cafenea veche.Mirosul de cafea  cu scortisoara ma ademeneste sa incerc si eu una.Muzica buna , seara si eu singura , sorbind dintr-o cafea.Poate astept sa fiu cumparata la fel ca papusile din magazinul de jucarii.Dar astept in zadar.Era doar un simplu gand ratacit prin mintea mea obosita.Platesc si plec ,tipic.Mi-am dat seama ca odata cu trecerea timpului am deventi tot mai friguroasa.Ce amuzant , vorbesc de parca am ajuns in jumatatea cealalta a vietii cand eu de fapt sunt abea la inceput..Dar asa ma simt , involuntar de ce imi doresc …

            Continui sa merg iar zapada incet , incet se asterne pe asfaltul prafuit.La coltul strazii un strain canta la chitara in admiratia catorva tineri.Muzica lui e linistitoare si imi aminteste de cea din magazinul de jucarii…Nostalgica stau intr-o parte si il privesc cu mintea purtata pe acorduri de chitara.Privirea-mi pierduta pe bolta cereasca din care se cern fulgi.Tanarul muzician ma priveste cu coada ochiului.Il observ si ma indepartez…

            Nicaieri nu imi gasesc locul.Oare sunt o neadaptata a sistemului si a zilelor pe care le traim?..Ma asez incet ,pe spate , pe o banca in speranta de-a-mi linisti gandurile.Ma ridic brusc si plec ghidata de intuitie.Spre ce?..Spre ..nimic , spre nimeni…

Ratacind pe strazi

Azi ma simt ca un copil ratacit pe strazile ce-i par imense si pline de necunoscuti, simplii oameni ce au povestile lor de viata pe care si le traiesc zilnic ca si mine.Toti sunt diferiti , grabiti si uita sa se priveasca in ochi ,uita sa vada in interiorul lor si al celorlalti si cu siguranta pentru fiecare viata se rezuma la propria persoana.

            Nostalgica imi tarai pasii pe asfaltul prafuit privindu-va pe voi si incercand sa deduc povestea fiecaruia.Nimic nu s-a schimbat in oraselul in care traiesc.Poate doar oamenii care au imbatranit , au murit iar altii s-au nascut.Desi nu pare totul e intr-o transformare influientata de timp.Acelasi drum care obisnuiam sa il parcurc zilnic de data asta imi pare nesfarsit , imens si totusi eu sunt singura…

            Pe o banca ,un tanar sta ingandurat , isi freaca mainile si se uita la ceas.Probabil e un indragostit ce isi asteapta nerabdator dar si speriat iubita careia ii va spune ca o paraseste.Motivul nu il stiu dar exista…La cativa pasi distanta doi batranei merg de mana si se privesc cu atat de multa iubire in ciuda problemelor cotidiene si a putinului timp ce le-a mai ramas din viata…Pe langa ei , o fetita  alearga entuziasmata cu ghiozdanul in spate spre tatal sau ce a venit sa o ia de la scoala…Niste tineri asculta muzica , rad si vor sa para fericiti si diferiti desi in realitate nimic nu e adevarat iar fiecare are problemele lui de care se loveste zilnic , in fiecare dimineata…Pe o alta banca o batranica isi citeste ingrijorata facturile si se gandeste de unde va scoate bani pentru a plati utilitatile , in timp ce o tanara e fericita ca a reusit la facultate iar alta plange pentru ca nu stie ce vrea sa faca in viata.Cam asta e povestea lor , a tuturor  si poate e si povestea mea.Si undeva , printre zeci de suflete ratacesc eu , incercand in continuare sa ma descopar.

Ce conteaza ?

Noiembrie ma aduce in fata sfarsitului de toamna.O toamna  aparte si de neuitat,o toamna nostalgica .Vise , sperante si iluzii.Toate acestea m-au purtat intr-o stare aparte si m-au purtat intre trecut-prezent-si viitor.

Suparata ma urc in tren asteptand ca el sa ma duca departe de toate acestea.Dar el nu porneste si ma lasa aici , unde eu nu vreau.Nu ma lasa sa evadez si ma opreste.Stau pe peronul garii si astept un alt tren, dar nici acesta nu soseste.Si vreau sa plec , sa ma pierd si sa uit.Frunzele toate se misca langa mine.In tacerea crunta nu se aude decat fosnetul lor.Un fosnet ca imi spune sa plec.Dar unde?Cum sa plec?Stau singura intr-o gara veche si astept.Dar trenul nu vine si plec.Ma plimb fara directie si deja am uitat ce vreau.Realizez ca sunt singura , cu un ghiozdan in spate si atat.Astept sa iti amintesti de mine,sa descoperi ca exist si ca ma sting pe zi ce trece.

Ma asez  pe o bordura prafuita si imi scot lucrurile din ghiozdan.Sunt putine si totusi sunt lucrurile care au contat pentru mine si poate inca mai au o valoare aparte.Si par asa de neinsemnate dar fericirea o gasesti in lucrurile marunte.Albumul de fotografii e cam greu si plin de poze, simple momente capturate in timp.Le privesc cu nostalgie si imi dau seama ca unele lucruri nu se uita ci , se pastreaza intiparite in minte si in suflet.Mai am vechea mea cutie de amintiri in care tin tot felul de lucruri adunate in timp.Asta sunt si atat am , niste amintiri uitate si pierdute in sufletul meu pustiu si gol.

Si uite ca soarele e gata sa apuna iar tot aici sunt asteptandu-te.Si apari.Alergi spre mine cu ochii in lacrimi si imi spui sa nu plec iar eu iti soptesc ca sunt aici ca povestea sa nu se termine.Imi strang lucrurile si ne urcam impreuna in primul tren cu directia spre infinit.Calatoria nu se sfarseste cat timp esti aici..dar ea te trezeste si iti spune ca iar ai adormit  la ea in brate.