Efectele femeii

V-ati intrebat vreodata de ce barbatii iubesc femeile?Probabil multi dintre voi va ganditi la raspunsuri clasice , precum “Pentru ca asa e legea firii”. Nu dragii mei, nu.Le iubesc pentru ca ele imbina tot intr-un intreg , pentru ca sunt precum o cafea.
Si cum orice barbat are preferinte , vor alege intre o cafea mai slaba , cu mult zahar si una tare iar daca nu vor fi multumiti pot alege o varianta de mijloc , caci intotdeauna exista si o a treia varianta.
Cu mersul suav dar apasat , vine direct spre tine.Te face sa ii simti parfumul amenintator si sa o doresti mai mult cu fiecare pas pe care il face.Uneori vulgara , gata sa te transforme in prada , te simti amenintat , iar atractia creste pana te inabusesc aburii aromati de cafea.
Si cand o ai aprope , apropii ceasca , o ridici usor si o duci direct spre gura , pregatit sa sorbi din ea , sa o gusti .Astepti sa te revitalizeze , sa te trezeasca brusc si sa te faca sa ti-o mai doresti.Dar trebuie sa sti cand sa te opresti caci , efectele ei pot fi nocive , duse la extreme chiar.
Desi dornic de inca o cafea la fel , sau poate o alta mai buna , esti nevoit sa pui capat caci , se termina.Trebuie sa sti cum sa o savurezi pentru ca , intr-un final nu ramane decat zatul amar din ea

Prada inghetata

Alerg printre mormane de zapada fara sa mai privesc in urma .Vreau sa plec fara sa imi pese daca am lasat pe cineva in urma mea asteptandu-ma…
Alerg , alerg , imi este dificil sa ma mai lupt cu gerul aspru dar ce e si mai grea e lupta pe care o port cu mine..
Ma impiedic si cad , tavalindu-ma in zapada de parca as fi in asternuturi albe.Sunetul crunt al viscolului se azvarleste asupra trupului meu amortit.Odata cu el imi aduce si nesiguranta care abia asteapta sa ma prinda in coltii ei ascutiti si ma devoreze cu fiecare muscatura .Vrea sa imi vada trupul fara scapare , devenit o prada si sa imi implanteze in suflet tristete si temeri.
Eu nu ii pot opune rezistenta caci letargia ma impiedica.Asa ca , vin spre mine toate temerile ca si cum ar fi animale de prada pregatite sa ma sfasie in bucati de regrete.Si asa se si intampla…Involuntar , ma acapareaza in jocul lor barbar si imi transforma sentimentele din simple iluzii si visari in ceva rigid , ceva ce nimeni nu doreste…

Usi inchise

Azi am constientizat teama.Am privit-o fulgerator in ochi si ea pe mine , apoi mi-am inchis bine usa de la camera.De fapt , asta fac mereu…
Am nevoie de siguranta pe care o gasesc doar in propriul meu univers.O usa deschisa imi confera o stare de nesiguranta , de vulnerabilitate.Si totusi , poate ca e doar o alta idee fixa de a mea..In ultimul timp , dorinta de a ma izola in mine a crescut precum si teama pe care o simt fata de cei din jur.Perfectiunea se transpune in formele pe care eu le vreau , nu cele impuse in societatea in care traim , unde cuvantul perfect capata sensul de linistit.
Acum , ca am terminat de scris ce aveam in minte , imi voi inchide usa si voi pleca.

Joc amenintator

Dimineata alba de decembrie.Fulgii de nea se joaca si coboara lin pe pamantul bine acoperit de zapada.Copacii incarcati de omat isi leagana apatic crengile.
Coplesita de mirificul peisaj iernatic , cu functiile vitale incetinite de gerul aspru , stau intinsa pe zapada rece.Ma ridic molcom , parca pregatita sa visez.Cu mainile rosii si inghetate, incep sa creionez cu fulgi o iluzie desarta.Dintr-odata am impresia ca sirurile de cristale inghetate se desprind de sol , purtandu-ma alaturi de ele prin norii pufosi de zapada.Trupul meu capata un joc de miscari ritmice , ce imi creaza un sentiment inaltator.
Momentul euforic imi este interupt brusc.O persoana arunca un tipat asurzitor ce imi face minunata lume in care ma pierdusem , sa dispara.Ma ia in brate , iar din ochi i se prelinge o lacrima arzatoare pe pometii-mi inghetati.Ridic cu greu privirea.In fata nu mai e nimic din ce am visat.O ambulanta , medici si cineva langa mine.Adormita , soptesc ca vreau sa mai visez…
Verdictul e unul incontestabil.Frigul pare a fi principalul vinovat , ce m-a ademenit spre o somnolenta aparenta.Eu , o victima manipulata de perceptia perfectiunii in fata ochilor.

Eliberare

Inceput de decembrie , ger , muzica si ganduri suflate de vant.In camera mea , eu , cu parul ravasit si abia trezita intr-o dupa-amiaza prea mohorata pentru mine.
Dezorientata , ma plimb printre zeci de haine aruncate si lucruri azvarlite pe covor.Cu mintea inca usor adormita , ma feresc de lumina firava a soarelui ascuns bine dupa perdea.Muzica se aude in surdina ,completand astfel dezordinea din mintea mea.Trupu-mi devine de nestapanit si capata miscari dezinvolte pe care le experimenteaza intr-un mod lasciv.
Din bucatarie , se simte aroma ametitoare a cafelei.Ghidata , imi iau ceasca si merg direct in camera.Dupa ce sorb din cafeaua tare , deschid larg fereastra.Soarele imi pare prea palid azi , asa ca ma intorc in lumea mea , unde muzica se aude tot mai puternic , iar eu ma pierd , dansand.Pe birou , ascuns printre carti , agonizeaza telefonul meu descarcat , iar langa el , incarcatorul , cazut.Totul a devenit mult prea haotic , asa ca ma hotarasc sa imi fac ordine in lucruri si nu numai.Iau un sac si imi trantesc parfumurile , cremele , machiajurile si oglinzile.Ma imbrac rapid cu o pereche de jeansi , o camasa si imi iau trench-ul .Imi pun bocancii si plec sa arunc sacul cu lucruri.Pe drum , o femeie in varsta ma priveste ciudat.Ii zambesc larg , caci stiu ca oricum nu ma va intelege.Le trantesc si plec izbucnind in rasete.
Singura , dar cu multa lume in jur ce nu ma observa , imi pun castile in urechi si imi pornesc playerul cu aceeasi melodie.Eliberata de mine si de conceptii proaste , ma indrept spre altceva…Poate spre o zi insorita …

Trairi

Scufundandu-ma in letargie am visat din nou.Alte noi trairi relevante au pus stapanire pe mintea mea , facandu-ma sa dau frau liber imaginatiei mele deja bolnave.
Am avut un vis de-a dreptul colosal ce m-a purtat in timpul somnului spre ideal.Valuri marete de sentimente mi-au acoperit inima si m-au facut sa devin vulnerabila.Am visat ca ma pierdeam printre nori fara sa imi pese de nimic.Euforica , reuseam sa ma detasez de lumea trista de jos si tindeam spre perfectiune.Devenisem si eu rod al imaginatiei mele.Soarele iesea timid dintre nori iar trupul meu se desfata cu raze firave de soare.
Un urlet launtric m-a facut sa distrug linistea perpetua si sa ies din visare.Iesise la suprafata zbuciumul mintii mele.
Perfectiunea nu era decat un scop la care tindeam , iar realitatea era alta.O camera goala , alba si rece.In ea , nimic decat un pat pe care zaceam pierduta eu...

Cartea necolorata

O coperta fina , rosie si catifelata acopera file de matase pe care sunt scrise memorii din intreaga mea viata.

            Povestea e atat de simpla doar ca uneori devine mult prea greu de inteles de cei ce nu stiu sa coloreze.Ilustratiile sunt multe si mici.Momente capturate intr-un desen .Pentru ca  povestea e inceputa deja , cateva file sunt  colorate.Primele sunt pline de visare , colorate cu iluzii.Urmatoarele sunt incetosate , gri si triste…Si tot continua in ritm alert sa se coloreze.Uneori conturul bine facut e depasit de dorinte.Pe zi ce trece se schimba pagina.A inceput la un moment dat sa mi se para monotona aceasta neinsemnata carte pana cand a vrut  altcineva sa o coloreze , sa ii dea in sfarsit tonuri calde si chiar sa adauge soarele in peisajul mohorat.Soarele aparea dar nu era suficient , filele ramaneau tot reci..