Absent

Spaţiul întreg e gol. Nu se aude decât ticăitul enervant al unui ceas stricat si vechi. Pe jos stau aruncate cateva carti. Au paginile rupte…
Totul e sters. Lipsesc culorile si întreaga lume se dizolvă în camera aceasta. Ce ciudat, parcă razele de soare n-au curaj să strălucească si aici, parcă după fereastră stă ascunsă o lume-ntreagă ce mă asteaptă desi realitatea mea e aici, nu acolo…

Zi cu ploaie

O zi oarecare. 7 dimineaţa. E frig. Mi-e frig. Tremur. Te astept ca un copil uitat în ploaie. Vreau să-mi fi umbrelă şi să nu laşi niciun strop de ploaie să mă atingă. Vreau să fii aici, vreau să imi fi viciu si boală. Vreau să-ţi fiu o simplă nebunie trecătoare…
Şi iată-mă tot aici. Singură, rătăcind pe strazi şi căutându-te poate. Oraşul ăsta cu tristeţea lui bacoviană mă dizolvă. Totul e lipsit de sens. Nonsens…

Fara titlu.Doar eu.

A sosit momentul să spui tot. Nu mai poţi sa taci, nu te mai poti ascunde… Îţi simţi întregul trup cum se dezintegrează. Ti-e greu să accepţi că nu eşti decât materie, materie pură. Te arunci pe podea şi îţi doresti descătusare. Nu e nimeni în jur. Esti doar tu şi poate asta te doare cel mai mult. Eşti tu şi nu te mai cunosti. Plangi de parcă ai vrea să te eliberezi de propriul tău egou.
Ai purtat atâtea maşti în ultimul timp încat ţi-e greu până şi ţie să te mai recunosti. Nu poţi să mai schimbi nimic. Ti-e greu să accepti că trecutul nu mai vine niciodată înapoi… Te intrebi cine eşti. Îţi pui aceeaşi intrebare şi nu îţi poti răspunde. Până şi lacrimile îţi par necunoscute. Te-ai pierdut oare printre ei? Ai devenit o simplă imagine stângace în lume. Ai jucat atâtea roluri în societate încât poti fi oricine şi totusi tu te vrei pe tine…

Tu nu crezi, tu nu vezi

Acelaşi context nefavorabil pentru ei. În cameră nu eşti decat tu. Te prefaci că citeşti ziarul când defapt te gândeşti la ce să îi mai spui. Ea e în bucătarie şi îti pregăteste cafeaua cum a făcut şi marţi şi miercuri şi joi şi ieri. E ceaţă şi frig. Se apropie de tine şi îţi şopteşte “ Nu, dragul meu, nu plouă azi…”.O priveşti şi iţi dai seama cât de previzibil eşti in fata ei.
Totul e monoton. Niciunul nu spune nimic. Vă priviţi si atat. Înăuntrul ei e sfâşiat. Încă mai simte fiecare cuvânt. În minte îi vin rapid sute de ganduri. Poate tu nu mai ai loc si pentru ea. Vrei să îţi aminteşti de ea şi simti ca nu mai poţi, simţi că ai pierdut-o în minte şi că totul nu există…
Pe jos, stă trantită valiza şi o cutie. Nu are multe lucruri de luat, o eşarfă şi o carte sunt tot ce i-au rămas din voi.Poate şi lacrimile vărsate pe covor…O vezi cum pleacă şi nu o opreşti…Ea a plecat să plangă în altă parte, departe de tine şi indiferenţa ta.

Poveste cu final

...Sopteste-mi o poveste.Nu vreau sa fie una reala,nu vreau sa plang.Priveste-mi ochii ce-mi-ai indragit si minte-ma.Vreau sa imi spui cea mai credibila minciuna.Sa nu-ti tremure vocea.Vreau sa aud fiecare cuvant si sa mi-l arunc greoi in minte.Strange-ma de mana,dar nu tare.Poarta-ma in a ta visare si spune-mi ca nu exista timp si ca e primavara...

Visare intre 2

Weekend neaşteptat.Plec la Oradea.E vineri seara si trenul se mişca in reluare.Peisajele trec pe lângă mine fără să imi stârnească amintiri iar ochii mi se inchid greoi..
Ajung.La gară mă aşteaptă ELNe imbrătisam si pornim pe străzile aproape neluminate.Ne intâlnim si cu ceilalti.Mergem intr-un pub din apropiere.Stăm câteva ore,golim câteva doze de cola si plecăm.Pare ca asta e fericirea…fericirea pe care mi-o doream si pe care o am.E trecut de 23,nu mai avem bani si stăm pe strazi de nebuni.Mi-e atat de frig si am impresia ca am turturi de gheată lipiti de piele.Tremur ca un copil iar el mă priveste absorbit de naivitatea mea.Mă sărută si nu imi spune nimic,tace.
Străzile ne conduc intr-un alt pub.Muzică buna,bere la halbă,pepsi twist si altele.De la masa de lângă mi se aruncă priviri insistente.Am impresia ca ma dezbrăca.E un tip ciudat si pare ceva mai mare ca noi.E blond cu ochii albastrii şi ten roscat.Diferit de iubitul meu cel brunet cu ochii negrii şi ten aproape alb.E totuşi atragator.Ochii lui şi mainile atat de delicate ma fac sa răspund privirilor insistente.Iesim din pub,intuneric,3 dimineata şi eu incă mă gandesc la acel necunoscut.Ajungem in fata hotelului X(nu ii retin numele).Un hotel vechi şi excentric.Îl vad sosind.E chipeş.Vine spre noi iar eu mă pierd usor,usor.Îi salută pe toti şi imi spune că ma ştie din pozele pe care my boyfriend i le-a aratat.Sunt amici.Ii zambesc si am impresia ca acest “my boyfriend”s-a pierdut deşi e chiar aici şi ma strange de mană.Se rupe brusc totul.Sunt doar eu şi acest nou EL.Mă ia in brate şi vrea sa ma sărute.Îmi dau seama că totul a denaturant.Mă desprind din bratele lui şi alerg.Nu stiu prea bine orasul(chiar deloc)dar alerg.După colt sunt ei.Prietenii mei dragi,cu freze anormale si cu aceleaşi rasete zgomotoase si inconfundabile.El e cu ei.Îi sar in brate.Parcă nimic nu ar fi existat iar necunoscutul acela a fost doar in mintea mea.Îmi suna alarma şi o opresc.Nu vreau sa fie doar un vis pentru ca el e real.Si tocmai vroiam să ii spun că…

Siluete-n vis

Siluete negre-n umbră
Plouă,le e frig si tună.

Se iubesc într-o tăcere surdă
În aceeasi lume crudă.

S-au întors din nou în timp
Aceeaşi lună,acelaşi anotimp.

Pe trupuri le e scris cu vise
Iar ochii le ascund dorinţe interzise.

Sunt umbrele unei iubiri
Pierdute-n zecile de amintiri.

Se pierd în praful de uitare
Si prefac totul într-o alta visare…