Tu nu crezi, tu nu vezi

Acelaşi context nefavorabil pentru ei. În cameră nu eşti decat tu. Te prefaci că citeşti ziarul când defapt te gândeşti la ce să îi mai spui. Ea e în bucătarie şi îti pregăteste cafeaua cum a făcut şi marţi şi miercuri şi joi şi ieri. E ceaţă şi frig. Se apropie de tine şi îţi şopteşte “ Nu, dragul meu, nu plouă azi…”.O priveşti şi iţi dai seama cât de previzibil eşti in fata ei.
Totul e monoton. Niciunul nu spune nimic. Vă priviţi si atat. Înăuntrul ei e sfâşiat. Încă mai simte fiecare cuvânt. În minte îi vin rapid sute de ganduri. Poate tu nu mai ai loc si pentru ea. Vrei să îţi aminteşti de ea şi simti ca nu mai poţi, simţi că ai pierdut-o în minte şi că totul nu există…
Pe jos, stă trantită valiza şi o cutie. Nu are multe lucruri de luat, o eşarfă şi o carte sunt tot ce i-au rămas din voi.Poate şi lacrimile vărsate pe covor…O vezi cum pleacă şi nu o opreşti…Ea a plecat să plangă în altă parte, departe de tine şi indiferenţa ta.