Poveste cu final

...Sopteste-mi o poveste.Nu vreau sa fie una reala,nu vreau sa plang.Priveste-mi ochii ce-mi-ai indragit si minte-ma.Vreau sa imi spui cea mai credibila minciuna.Sa nu-ti tremure vocea.Vreau sa aud fiecare cuvant si sa mi-l arunc greoi in minte.Strange-ma de mana,dar nu tare.Poarta-ma in a ta visare si spune-mi ca nu exista timp si ca e primavara...

Visare intre 2

Weekend neaşteptat.Plec la Oradea.E vineri seara si trenul se mişca in reluare.Peisajele trec pe lângă mine fără să imi stârnească amintiri iar ochii mi se inchid greoi..
Ajung.La gară mă aşteaptă ELNe imbrătisam si pornim pe străzile aproape neluminate.Ne intâlnim si cu ceilalti.Mergem intr-un pub din apropiere.Stăm câteva ore,golim câteva doze de cola si plecăm.Pare ca asta e fericirea…fericirea pe care mi-o doream si pe care o am.E trecut de 23,nu mai avem bani si stăm pe strazi de nebuni.Mi-e atat de frig si am impresia ca am turturi de gheată lipiti de piele.Tremur ca un copil iar el mă priveste absorbit de naivitatea mea.Mă sărută si nu imi spune nimic,tace.
Străzile ne conduc intr-un alt pub.Muzică buna,bere la halbă,pepsi twist si altele.De la masa de lângă mi se aruncă priviri insistente.Am impresia ca ma dezbrăca.E un tip ciudat si pare ceva mai mare ca noi.E blond cu ochii albastrii şi ten roscat.Diferit de iubitul meu cel brunet cu ochii negrii şi ten aproape alb.E totuşi atragator.Ochii lui şi mainile atat de delicate ma fac sa răspund privirilor insistente.Iesim din pub,intuneric,3 dimineata şi eu incă mă gandesc la acel necunoscut.Ajungem in fata hotelului X(nu ii retin numele).Un hotel vechi şi excentric.Îl vad sosind.E chipeş.Vine spre noi iar eu mă pierd usor,usor.Îi salută pe toti şi imi spune că ma ştie din pozele pe care my boyfriend i le-a aratat.Sunt amici.Ii zambesc si am impresia ca acest “my boyfriend”s-a pierdut deşi e chiar aici şi ma strange de mană.Se rupe brusc totul.Sunt doar eu şi acest nou EL.Mă ia in brate şi vrea sa ma sărute.Îmi dau seama că totul a denaturant.Mă desprind din bratele lui şi alerg.Nu stiu prea bine orasul(chiar deloc)dar alerg.După colt sunt ei.Prietenii mei dragi,cu freze anormale si cu aceleaşi rasete zgomotoase si inconfundabile.El e cu ei.Îi sar in brate.Parcă nimic nu ar fi existat iar necunoscutul acela a fost doar in mintea mea.Îmi suna alarma şi o opresc.Nu vreau sa fie doar un vis pentru ca el e real.Si tocmai vroiam să ii spun că…

Siluete-n vis

Siluete negre-n umbră
Plouă,le e frig si tună.

Se iubesc într-o tăcere surdă
În aceeasi lume crudă.

S-au întors din nou în timp
Aceeaşi lună,acelaşi anotimp.

Pe trupuri le e scris cu vise
Iar ochii le ascund dorinţe interzise.

Sunt umbrele unei iubiri
Pierdute-n zecile de amintiri.

Se pierd în praful de uitare
Si prefac totul într-o alta visare…

Incercarea regasirii

E una din noptile in care timpul îi pare precar.Are mintea incarcată iar somnul se ineacă in podea.Coboară ravasită din pat.Se duce spre sticla de whiskey si o aduce in cameră.Isi toarnă in pahar.Stropii de alcool se preling pe sticla groasa a paharului.Il priveste si il bea pe tot dintr-o inghititură.
Se apropie de fereastră si isi lasa capul pe geam.Pare atat de imbatranită cand priveste in gol…In privirea adancită ii se citesc toate temerile…
Timpul trece.E trecut de 3.Citeste biletul de pe masă ,pe care scria doar “Aminteste-ti de tine si atunci ma vei regăsi…” .Il aruncă si isi mai toarnă whiskey in pahar.Il ridică apoi ,dar nu il bea.Il varsă pe buchetul de trandafiri albi de langă billet.
Păseste incet.Are spatele drept si e ingandurată.Se priveste in oglindă.Isi vede trupul palid si lipsit de vlagă.Parca din vitalitatea de dimineată nu a mai ramas decat o umbră pierdută in intunericul noptii..

Scrisoare catre tine

Dragul meu uitat de timp ,

Nu ti-am mai scris de mult.Poate ca m-am obisnuit sa traiesc in lumea mea , in care tu esti absent…Sunt sanatoasa si lucrez mult(Ma gandeam ca poate vrei sa ma intrebi si asta).
Azi am fost in cafeneaua in care obisnuiam sa mergem.E la fel.In drum spre casa, m-am gandit la noi..(Din nou , da)
Ne plimbam pe aceleasi strazi imbacsite de praf, zi de zi.Stam sub acelasi cer , respiram acelasi aer poluat si privim aceeasi lume.Ceea ce ne face sa fim diferiti e perspectiva din care privim totul , izolat fiecare in lumea lui…
Iubim fara sa stim, aceleasi lucruri banale:lamaia,cola,cladirea vecina,muzica veche si somnul…Pentru noi o zi frumoasa e cea in care lenevim , bem ceaiul in pat iar soarele ne dezmorteste trupurile vii…
Inca mai avem acelasi viciu-Cafeaua cu lapte.Aroma ei e atat de diferita cand ma gandesc la tine…Poate la sfarsitul acestei saptamani vom servi impreuna cafeaua, in aceeasi cafenea goala.Sper ca atunci sa ne dam seama ca nu e totul atat de complicat …Nici macar existenta noastra.Cafeaua e aceeasi pentru toti iar iubirea e gratis…
Am atat de multe lucruri pe care vreau sa ti le spun!Din pacate , stiu ca atunci cand iti voi intalnii privirea , ea imi va anihila toate vorbele…
In incheiere , ramai cu bine!


P.S:Chiar imi doresc sa mai bem o cafea impreuna…

Dupa o fereastra

Totul e acoperit de ceata.Fiecare gand ,fiecare sentiment si fiecare clipa…De pe fereastra privesc orasul aglomerat de cladiri prost amplasate.Doar geamul cu sticla subtire ma mai desparte de lumea dezlantuita de-afara.Acolo esti si tu , pierdut in multime,hoinarind pe strazi.Te caut in zadar cu privirea.Stiu ca esti prins printre oameni.Iti zambesc…
Uneori imi doresc ca lacrimile mele sa fie suficiente pentru a topi sticla rece..Dar nu e asa…
Aparent doar asta ne desparte…Si totusi…Tu ramai pierdut…

Ce sunt ?

Sunt o picatură de ploaie pe asfaltul torid
Sunt eu , cu acelasi aspect morbid.

Sunt un strop vărsat intr-un pahar cu apă
Sunt picatura de pe a ta capă.

Sunt dorinta unor minti avare
Sunt iluzia unor jocuri murdare

Sunt un acord amplu si captivant
Sunt doar un spirit relevant…