Scantei de dor

Reflection of a Skyline

2010-07-18T23:11:00.001+03:00

Cu un singur sens

2010-06-07T21:31:00.002+03:00

Ma plimb desculta pe strazi. Sunt ravasita si confuza. Iar, stiu ca e iar… Orasul asta ma sufoca de fiecare data cand vreau sa iti mai spun ceva... De fiecare data cand vreau sa-ti mai spun o poveste si.. Si atat…
O multime de semne ma sperie : “ STOP, ACCESUL INTERZIS “… Si eu nici macar nu stiu unde duc strazile astea si nici nu stiu daca dupa colt o sa fie cineva care o sa ma astepte. Cineva care ma asteapta de mult acolo…
Ma simt captiva intr-un spatiu gol, intr-o lume pe care chiar eu am creat-o… Si nu o mai vreau…
Toata lumea tace. Nimeni nu vede. Nici macar nu ma privesc… Si eu merg… Merg iar tu imi spui sa nu-i ascult pe ei. Si eu te intreb atunci “ Care ei, nu vezi ca nu e nimeni?” si tu taci si eu te pierd…

Fericire prin visare

2010-05-28T15:57:00.003+03:00

Te privesc zilnic şi abia azi mi-am dat seama că te-ai schimbat. Eşti diferită pentru că te simţi diferit. Priveşte-te! Alergi desculţă in ploaie şi zâmbesti cum nu ai mai facut-o până acum. Da, ştiu, îţi trec prin minte zeci de gânduri şi nu ai nicio idee la care să te opreşti…La primul… Probabil că acum aştepţi ca el să apară langă tine cu o cafea, să vă asezaţi pe asfalt şi să discutaţi de parcă aţi fi într-o cafenea, toţi să vă privească şi tu să nu ştii de ce… Şi după, o să plecaţi de mână să vă plimbaţi printre maşini pentru că ţie nu iţi e frică de ele. Şi o să ii zâmbeşti pentru că e langă tine.. Şi o să zâmbeşti la fiecare picătură de ploaie ce o să ţi se scurgă de pe piele. După, cu siguranţă te vei duce în locul ăla pe care doar tu îl ştii, acolo unde mereu cresc floarea-soarelui. El te va urma şi-ţi va dărui una pe post de umbrelă. Te va îmbraţişa pentru că îţi va fi frig şi o să tremuri. Veţi sta aşa, in ploaie sub o umbrelă până când…Până când te vei trezi din visare…Şi atunci nu va mai exista nimic în jur din toată această nebunie…Nici florile, nici cafeaua, nici măcar ploaia…

Ploaie peste praf

2010-05-13T20:35:00.002+03:00

O mie de oameni in jur…Sau poate chiar mai multi. Toti se plimba-n ploaie desculti. Niciunul nu are umbrela, niciunul nu are nevoie. Nu se privesc. Le e frica. Din cand in cand isi mai arunca o privire-n balta. Aparent toti sunt la fel, niste lasi…Si sunt materie… Ploaia le sterge nicotina de pe haine si le spala mirosul de alcool imbibat in piele. Ploaia le curata trupurile si le dizolva gandurile. Ii tranteste pe jos, pe strada-ntre masini. Ii lasa in praf si ii acopera cu vise…

Absent

2010-05-05T16:51:00.003+03:00

Spaţiul întreg e gol. Nu se aude decât ticăitul enervant al unui ceas stricat si vechi. Pe jos stau aruncate cateva carti. Au paginile rupte…
Totul e sters. Lipsesc culorile si întreaga lume se dizolvă în camera aceasta. Ce ciudat, parcă razele de soare n-au curaj să strălucească si aici, parcă după fereastră stă ascunsă o lume-ntreagă ce mă asteaptă desi realitatea mea e aici, nu acolo…

Zi cu ploaie

2010-04-27T17:16:00.003+03:00

O zi oarecare. 7 dimineaţa. E frig. Mi-e frig. Tremur. Te astept ca un copil uitat în ploaie. Vreau să-mi fi umbrelă şi să nu laşi niciun strop de ploaie să mă atingă. Vreau să fii aici, vreau să imi fi viciu si boală. Vreau să-ţi fiu o simplă nebunie trecătoare…
Şi iată-mă tot aici. Singură, rătăcind pe strazi şi căutându-te poate. Oraşul ăsta cu tristeţea lui bacoviană mă dizolvă. Totul e lipsit de sens. Nonsens…

Fara titlu.Doar eu.

2010-04-19T19:20:00.002+03:00

A sosit momentul să spui tot. Nu mai poţi sa taci, nu te mai poti ascunde… Îţi simţi întregul trup cum se dezintegrează. Ti-e greu să accepţi că nu eşti decât materie, materie pură. Te arunci pe podea şi îţi doresti descătusare. Nu e nimeni în jur. Esti doar tu şi poate asta te doare cel mai mult. Eşti tu şi nu te mai cunosti. Plangi de parcă ai vrea să te eliberezi de propriul tău egou.
Ai purtat atâtea maşti în ultimul timp încat ţi-e greu până şi ţie să te mai recunosti. Nu poţi să mai schimbi nimic. Ti-e greu să accepti că trecutul nu mai vine niciodată înapoi… Te intrebi cine eşti. Îţi pui aceeaşi intrebare şi nu îţi poti răspunde. Până şi lacrimile îţi par necunoscute. Te-ai pierdut oare printre ei? Ai devenit o simplă imagine stângace în lume. Ai jucat atâtea roluri în societate încât poti fi oricine şi totusi tu te vrei pe tine…

Tu nu crezi, tu nu vezi

2010-04-14T18:01:00.001+03:00

Acelaşi context nefavorabil pentru ei. În cameră nu eşti decat tu. Te prefaci că citeşti ziarul când defapt te gândeşti la ce să îi mai spui. Ea e în bucătarie şi îti pregăteste cafeaua cum a făcut şi marţi şi miercuri şi joi şi ieri. E ceaţă şi frig. Se apropie de tine şi îţi şopteşte “ Nu, dragul meu, nu plouă azi…”.O priveşti şi iţi dai seama cât de previzibil eşti in fata ei.
Totul e monoton. Niciunul nu spune nimic. Vă priviţi si atat. Înăuntrul ei e sfâşiat. Încă mai simte fiecare cuvânt. În minte îi vin rapid sute de ganduri. Poate tu nu mai ai loc si pentru ea. Vrei să îţi aminteşti de ea şi simti ca nu mai poţi, simţi că ai pierdut-o în minte şi că totul nu există…
Pe jos, stă trantită valiza şi o cutie. Nu are multe lucruri de luat, o eşarfă şi o carte sunt tot ce i-au rămas din voi.Poate şi lacrimile vărsate pe covor…O vezi cum pleacă şi nu o opreşti…Ea a plecat să plangă în altă parte, departe de tine şi indiferenţa ta.

Poveste cu final

2010-03-15T16:03:00.006+02:00

...Sopteste-mi o poveste.Nu vreau sa fie una reala,nu vreau sa plang.Priveste-mi ochii ce-mi-ai indragit si minte-ma.Vreau sa imi spui cea mai credibila minciuna.Sa nu-ti tremure vocea.Vreau sa aud fiecare cuvant si sa mi-l arunc greoi in minte.Strange-ma de mana,dar nu tare.Poarta-ma in a ta visare si spune-mi ca nu exista timp si ca e primavara...

Visare intre 2

2010-03-06T14:53:00.004+02:00

Weekend neaşteptat.Plec la Oradea.E vineri seara si trenul se mişca in reluare.Peisajele trec pe lângă mine fără să imi stârnească amintiri iar ochii mi se inchid greoi..
Ajung.La gară mă aşteaptă ELNe imbrătisam si pornim pe străzile aproape neluminate.Ne intâlnim si cu ceilalti.Mergem intr-un pub din apropiere.Stăm câteva ore,golim câteva doze de cola si plecăm.Pare ca asta e fericirea…fericirea pe care mi-o doream si pe care o am.E trecut de 23,nu mai avem bani si stăm pe strazi de nebuni.Mi-e atat de frig si am impresia ca am turturi de gheată lipiti de piele.Tremur ca un copil iar el mă priveste absorbit de naivitatea mea.Mă sărută si nu imi spune nimic,tace.
Străzile ne conduc intr-un alt pub.Muzică buna,bere la halbă,pepsi twist si altele.De la masa de lângă mi se aruncă priviri insistente.Am impresia ca ma dezbrăca.E un tip ciudat si pare ceva mai mare ca noi.E blond cu ochii albastrii şi ten roscat.Diferit de iubitul meu cel brunet cu ochii negrii şi ten aproape alb.E totuşi atragator.Ochii lui şi mainile atat de delicate ma fac sa răspund privirilor insistente.Iesim din pub,intuneric,3 dimineata şi eu incă mă gandesc la acel necunoscut.Ajungem in fata hotelului X(nu ii retin numele).Un hotel vechi şi excentric.Îl vad sosind.E chipeş.Vine spre noi iar eu mă pierd usor,usor.Îi salută pe toti şi imi spune că ma ştie din pozele pe care my boyfriend i le-a aratat.Sunt amici.Ii zambesc si am impresia ca acest “my boyfriend”s-a pierdut deşi e chiar aici şi ma strange de mană.Se rupe brusc totul.Sunt doar eu şi acest nou EL.Mă ia in brate şi vrea sa ma sărute.Îmi dau seama că totul a denaturant.Mă desprind din bratele lui şi alerg.Nu stiu prea bine orasul(chiar deloc)dar alerg.După colt sunt ei.Prietenii mei dragi,cu freze anormale si cu aceleaşi rasete zgomotoase si inconfundabile.El e cu ei.Îi sar in brate.Parcă nimic nu ar fi existat iar necunoscutul acela a fost doar in mintea mea.Îmi suna alarma şi o opresc.Nu vreau sa fie doar un vis pentru ca el e real.Si tocmai vroiam să ii spun că…

Siluete-n vis

2010-03-02T17:19:00.003+02:00

Siluete negre-n umbră
Plouă,le e frig si tună.

Se iubesc într-o tăcere surdă
În aceeasi lume crudă.

S-au întors din nou în timp
Aceeaşi lună,acelaşi anotimp.

Pe trupuri le e scris cu vise
Iar ochii le ascund dorinţe interzise.

Sunt umbrele unei iubiri
Pierdute-n zecile de amintiri.

Se pierd în praful de uitare
Si prefac totul într-o alta visare…

Incercarea regasirii

2010-02-16T15:57:00.002+02:00

E una din noptile in care timpul îi pare precar.Are mintea incarcată iar somnul se ineacă in podea.Coboară ravasită din pat.Se duce spre sticla de whiskey si o aduce in cameră.Isi toarnă in pahar.Stropii de alcool se preling pe sticla groasa a paharului.Il priveste si il bea pe tot dintr-o inghititură.
Se apropie de fereastră si isi lasa capul pe geam.Pare atat de imbatranită cand priveste in gol…In privirea adancită ii se citesc toate temerile…
Timpul trece.E trecut de 3.Citeste biletul de pe masă ,pe care scria doar “Aminteste-ti de tine si atunci ma vei regăsi…” .Il aruncă si isi mai toarnă whiskey in pahar.Il ridică apoi ,dar nu il bea.Il varsă pe buchetul de trandafiri albi de langă billet.
Păseste incet.Are spatele drept si e ingandurată.Se priveste in oglindă.Isi vede trupul palid si lipsit de vlagă.Parca din vitalitatea de dimineată nu a mai ramas decat o umbră pierdută in intunericul noptii..

Scrisoare catre tine

2010-02-09T17:07:00.008+02:00

Dragul meu uitat de timp ,

Nu ti-am mai scris de mult.Poate ca m-am obisnuit sa traiesc in lumea mea , in care tu esti absent…Sunt sanatoasa si lucrez mult(Ma gandeam ca poate vrei sa ma intrebi si asta).
Azi am fost in cafeneaua in care obisnuiam sa mergem.E la fel.In drum spre casa, m-am gandit la noi..(Din nou , da)
Ne plimbam pe aceleasi strazi imbacsite de praf, zi de zi.Stam sub acelasi cer , respiram acelasi aer poluat si privim aceeasi lume.Ceea ce ne face sa fim diferiti e perspectiva din care privim totul , izolat fiecare in lumea lui…
Iubim fara sa stim, aceleasi lucruri banale:lamaia,cola,cladirea vecina,muzica veche si somnul…Pentru noi o zi frumoasa e cea in care lenevim , bem ceaiul in pat iar soarele ne dezmorteste trupurile vii…
Inca mai avem acelasi viciu-Cafeaua cu lapte.Aroma ei e atat de diferita cand ma gandesc la tine…Poate la sfarsitul acestei saptamani vom servi impreuna cafeaua, in aceeasi cafenea goala.Sper ca atunci sa ne dam seama ca nu e totul atat de complicat …Nici macar existenta noastra.Cafeaua e aceeasi pentru toti iar iubirea e gratis…
Am atat de multe lucruri pe care vreau sa ti le spun!Din pacate , stiu ca atunci cand iti voi intalnii privirea , ea imi va anihila toate vorbele…
In incheiere , ramai cu bine!

P.S:Chiar imi doresc sa mai bem o cafea impreuna…

Dupa o fereastra

2010-02-03T19:23:00.003+02:00

Totul e acoperit de ceata.Fiecare gand ,fiecare sentiment si fiecare clipa…De pe fereastra privesc orasul aglomerat de cladiri prost amplasate.Doar geamul cu sticla subtire ma mai desparte de lumea dezlantuita de-afara.Acolo esti si tu , pierdut in multime,hoinarind pe strazi.Te caut in zadar cu privirea.Stiu ca esti prins printre oameni.Iti zambesc…
Uneori imi doresc ca lacrimile mele sa fie suficiente pentru a topi sticla rece..Dar nu e asa…
Aparent doar asta ne desparte…Si totusi…Tu ramai pierdut…

Ce sunt ?

2010-01-27T19:28:00.005+02:00

Sunt o picatură de ploaie pe asfaltul torid
Sunt eu , cu acelasi aspect morbid.

Sunt un strop vărsat intr-un pahar cu apă
Sunt picatura de pe a ta capă.

Sunt dorinta unor minti avare
Sunt iluzia unor jocuri murdare

Sunt un acord amplu si captivant
Sunt doar un spirit relevant…

Filosofia fericirii

2010-01-26T20:35:00.003+02:00

Cineva , m-a intrebat zilele acestea care e scopul meu in viata…Nu am stiut ce sa ii raspund.In acele momente , prin minte imi treceau raspunsuri banale si false precum , “sa ma casatoresc si sa am doi copii minunati”…Nu am putut sa ii ofer acest raspuns caci , sufletul m-a impiedicat.
Am mutit si m-am vazut fara raspuns , in fata unei intrebari aparent usoare.Nu am dormit toata noaptea , gandindu-ma la ceea ce imi doresc cu adevarat de la mine.Intr-un final , in zorii zilei , soarele s-a ridicat spre cer cu un raspuns prins de firavele lui raze.
Imi doresc fericire.Da , scopul meu este fericirea.O notiune abstracta , pe care lucrurile pamantesti nu o pot definii.E un obiectiv la care ,cu totii tindem si de care muscam de fiecare data cand iubim.Si iubim pentru a ne castiga fericirea…Si ne iubim.Devenim narcisisti.Si ce daca?Ce ne pasa?Iubim pentru ca , suntem niste egocentristi cu totii.Sentimentele fericirii , ne inalta deasupra tuturor privirilor rigide , pregatite sa ne sfarame in mii de bucati…Si tanjim dupa acel “Te iubesc” stins de parca, ar fi doar o certitudine…

Back to Black

2010-01-25T19:29:00.001+02:00

Povestea e simpla.E scrisa cu alb si negru in orasul monoton a lui Bacovia.Timpul e imprecis ca de obicei.Aceleasi ore tarzii…
Acelasi cabaret vechi.In fata, aliniate, masini scumpe.Atat de feminina si atat de senzuala acapareaza cu usurinta toate privirile ce o dezbraca.Nu spune nimic.Zambeste apatic.In aplauzele a zeci de barbati veniti sa o admire isi face aparitia.E mai frumoasa ca oricand.Poarta o rochie neagra ce i se lipeste de corp.Are un decolteu mai mult decat generos.Rochia ii lasa genunchii descoperiti.Coboara atat de delicat treptele scarii ,lasand gleznele sa hipnotizeze.
Muzica se aude in surdina.Ea se misca precum o gazela inconjurata de animale de prada ce , abia asteapta sa o devoreze.
Melodia se termina iar ea se pierde in fum , lasand dorinta sa arda..

Ploaie peste noi

2010-01-19T19:18:00.007+02:00

…Stam amandoi sub acelasi cer mohorat ce suspina.Ploaie si mult fum ce se ineaca in ceata.Pare a fi un context perfect pentru a se desfasura un scenariu amoros.
Te privesc pe sub pleoapele umezite cum tragi usor din tigara si extragi vise din nicotina unui Dunhill negru.Fumul ne invaluie trupurile menite sa se iubeasca.Le ineaca si le omoara treptat odata cu timpul , lasandu-le totusi o banala nota de notorietate.
S-a dus si ultimul fum.Arunci tigara si o calci apasat cu piciorul.Iti indrepti apoi privirea inghetata catre mine.Te apropii , iar eu tremur.Imi e frica de iubirea ta nesigura ce ,ma face sa devin vulnerabila…
Te opresti si doar cativa centimetrii ne separa corpurile.Iti simt respiratia incarcata cu tutun.Simt ca ma privesti ca pe un alt viciu de al tau , de care mintea iti e dependenta.Simt cum treptat , se face aceasta schimbare de roluri.Acum , tie iti e frica de mine , de doza ta de visare si iubire inexistenta…
Acest joc e lipsit de orice regula iar scopul nu exista.Asadar , niciunul din noi nu poate pierde…Nu te poti stapanii sa nu gusti savoarea buzelor mele umede si sa nu imi mangaii tenul.Imi recunosti fiecare trasatura si imi iubesti fiecare rid de expresie…Iti pui mainile in jurul taliei mele si ma strangi usor la piept in timp ce trupurile ude , ne sunt invelite de cer.Iti plimbi apoi, mana pe gatul meu acoperit cu stropii unei pasiuni infernale.Imi ridici palma si te joci cu degetele mele scurte prin care ploaia se strecoara.Imi zambesti in timp ce , stropi fierbinti de iubire curg pe textura pielii tale fine…
Imi soptesti la ureche un “te iubesc” stins in timp ce te prelingi pe asfaltul prafuit.Te topesti cu zambetul pe buze…
Si ai disparut, lasandu-ma pe mine fara aparare in fata ploii si a unei naturi dezlantuite..M-ai lasat in agonia mea cotidiana in care sentimentele se pierd…Nu ,eu nu te iubesc.Esti doar un capriciu sau poate un viciu pe care nu vreau sa il las sa plece…

O iarna mohorata

2010-01-18T18:07:00.005+02:00

In dimineti de iarna mohorate ,
Ma plimb pe strazile pierdute.

Acelasi drum de zi cu zi ,
Plin de iluzii , deziluzii...

Masini , faruri si semafoare
Si tu , te-ascunzi in lumea asta mare.

Uneori, te pierzi si n-ai scapare
Dispari, purtat de o visare...

Ma lasi pe asfaltul rece , in urma
Iar eu ma metamorfozez in umbra.

Dimineata pe hartie

2010-01-17T10:21:00.007+02:00

Obosita, m-am aruncat pe salteaua patului ce imi parea ca o foaie de hartie mototolita si am inchis usor ochii ce tanjeau dupa somn.Inainte sa ma las prada somnului , am privit camera.Mare , goala si alba cu parchet maro si patul din lemn masiv.Langa el , aruncate niste carti , o veioza si telefonul cu bateria aproape moarta.Am zambit larg si am adormit.
Dimineata,razele soarelui de sambata imi mangaiau usor trupul.Le-am alugat si mi-am continuat visarea pana cand, un pahar cu apa s-a incapatanat sa ma trezeasca.Am refuzat sa fac asta asa ca, paharul cu apa a venit spre mine.L-am terminat dintr-o singura inghititura.M-am intors in lumea mea pentru cateva clipe pana cand, acordurile unei vioare s-au gandit sa imi cante “Buna dimineata!”.Mi-am trantit perna pe fata iar somnul , nerabdator s-a indreptat spre mine.Alarma telefonului suna.Nu m-am ostenit sa o opresc…
M-am gandit ca ar fi cazul sa ma trezesc.Am deschis usor ochii,iar din tavan au cazut mormane de haine peste mine.Era clar ca, nu aveam nevoie de asta.Mi-am ales o rochie frumoasa de vara si ma pregateam sa ies.Am deschis fericita usa cand brusc ,viscolul m-a trimis direct in pat , in mormanul cu haine.Uimita , am ridicat telefonul si m-am uitat la data.16 ianuarie , ora 11:56.Intotdeauna diminetile tarzii m-au derutat.Mi-am imbracat gros si m-am echipat cu manusi si fular pentru a putea face fata viscolului.Am iesit adormita , pe usa , lasand in urma ceva de neinteles…
M-am plimbat pe strazi cateva.Frigul m-a trimis intr-o cafenea ude am baut un ceai.Tipic englezesc.In timp ce sorbeam delicat si savuram aroma de zmeura a ceaiului , te-am zarit.Ma priveai zabind de afara , prin fereastra inca neinghetata a cafenelei…Am platit si am plecat.
Infrigurata ,cu privirea plecata in cautarea ta , hoinaream pe strazile cenusii , mascate astazi cu albul zapezii.Stiam ca , undeva esti tu, cu o viata la fel de complicata ca si mine.Stiu ca amandoi ne plimbam pe strazi fara sa stim motivul si poate toti facem asta…

Scantei de dor

2010-01-13T17:26:00.003+02:00

Am adormit cu imaginea ta in minte.Nu am vrut sa iti spun nimic , nu acum.Am preferat sa ma scufund in letargia mea cum , fac mereu.
Mi-ai intrerupt discret somnul.Cu mintea obosita si tanjind dupa o cafea , m-am ridicat din pat.Nu te-am salutat , nu ti-am zis nimic.Am plecat ghidata spre bucatarie unde, o cafea tare ma astepta.Nu m-am intrebat cum a ajuns ceasca aceea pe masa.Am ridicat-o usor si , am sorbit din ea.Aburii incarcati cu aroma, mi-au deschis ochii adormiti.Am inghitit si ultima picatura apoi , m-am dus sa fac un dus , m-am imbracat si m-am asezat pe canapeaua din sufragerie.Stiam ca sunt pregatita pentru o noua zi.Speriata dar , plina de entuziasm ai venit spre mine.De la distanta imi pareai o copila dar , cu cat te apropiai , inaintai in varsta.Ti-am dat la o parte mainile ce asteptau sa ma imbratiseze.Te-am gonit , fara sa te intreb ce vrei.Ti-am spus sa dispari cum , ti-am mai zis de multe alte ori.M-am intors la viata mea stearsa si la dependenta mea , cafeaua.Am trantit ceasca pe jos si am iesit din casa , lasand totul imprastiat.Dupa o plimbare ce imi parea interminabila , m-am intors ingandurata , acasa.Totul era asezat la loc iar tu ma asteptai cu niste fotografii in mana.Am venit furioasa spre tine si am tipat , spunandu-ti sa le arunci sau mai bine sa le arzi.Mi-ai zambit si mi-ai zis ca , asta ar insemna sa aduni cenusa din mine.Ti-am ripostat cu o palma.O meritai de mult.Nu ai plans , nu ai scos nici macar un sunet.Ai iesit pe usa , lasandu-mi un bilet.L-am citit, mirandu-ma de scrisul ce nu mi s-a schimbat nici peste ani.Scria “Pastreaza amintirile ce te cladesc!”.Am cazut pe jos , scufundandu-ma in covorul moale.Nu am vrut sa te intorci si sa imi perturbi mintea deja confuza.Am vrut doar sa traiesc cu ideea ca,asa am fost mereu iar tu , neputincioasa , vulnerabila si infantila , nu ai existat.Am vrut sa uit ca , am fost copil si am crescut.Am crescut cu fiecare zi ce se termina , cu fiecare iluzie spulberata , cu fiecare vis pierdut si din care nu a ramas nimic, inafara de scantei de dor.Scantei ce , se zbat din rasputeri sa arda iar.
Caut prin sertare albumul cu fotografii inca de cand eram mica.Un album plin ca si cum, mi-ar descrie evolutia umana de-alungul vietii.Ma privesc printre lacrimi,amintindu-mi de prima poezie scrisa, prima serbare, aiversarea de 5 ani, jucariile preferate, de mancarea de la Mc, vechiul ambalaj de Cola,prima carte citita,de oameni ce au avut diferite roluri in viata mea si care au disparut printre fotografii sau poate au ramas doar captivi.Pare atat de simplu sa te privesti in fiecare dimineata in oglinda si , sa nu iti dai seama ca , esti acelasi copil entuziasmat , ascuns printre secunde.
Niciodata nu mi-a fost teama de oameni.Ii priveam , intrebandu-ma daca , ei au fost vreodata copii.Dar eu?Si eu am fost.M-am iubit si m-am urat in acelasi timp.M-am acuzat si m-am aparat de fiecare data cand, a fost cazul.Poate am uitat ca in mine zac inca acele sperante de copil indragostit de viata…

Iubire sau un alt viciu

2010-01-11T16:05:00.003+02:00

O alta dupa-amiaza tarzie si rece.Stau si privesc pe fereastra cum timpul trece iar eu ma schimb.Devin o alta persoana si totusi raman aceeasi pe care ,nu o cunosti.
Recunosc , iti pun uneori la indoiala existenta iar alteori incerc sa te descriu.Te pictez inutil cu sunete caci , stiu ca vocea ta e mai impunatoare decat orice nota.Te modelez fara rost caci , lutul e rigid pe cand tu , esti plin de sentimente si trairi.Vazand ca eforturile-mi sunt inutile,te descriu printre versuri insa , nici asa nu reusesc mare lucru.
Si atunci te caut.Te caut diferit , lasandu-te pe tine sa ma gasesti.Intr-adevar nu stiu cine esti dar, iti percep existenta. Nu am spus niciodata ca EL e un singur barbat si nici ca , iubirea mea e neconditionata .E chiar egoista caci , in creionarea ta , m-am indragostit nebuneste de simpla idee de a te iubi.Poate am facut din asta un viciu , o dependenta bolnava si nesigura.Si m-am obisnuiesc sa ador o iubire ce poate nu exista…

Iata-l din nou

2010-01-10T17:58:00.000+02:00

O dimineata cu soare trist de ianuarie.Pe balcon , e ea.E la fel si , totusi e atat de diferita..Sta si citeste o carte, in timp ce se leagana pe scaun.
Are parul nevopsit de cateva luni si se observa.Are aceeasi privire pierduta ca si atunci cand ai cunoscut-o.Ridurile de expresie i s-au accentuat cu trecerea timpului dar , te asteptai la asta…Buzele nu-i mai sunt atat de colorate , au devenit sterse dar, e tot ea.O privesti din umbra , nestiind ce sa ii spui dupa atatia ani.Nu ai crezut vreodata ca , timpul va lasa amprente asupra ei..Te zareste.Se ridica incet de pe scaun si se apropie de tine.Te gandesti la cum era cand ai cunoscut-o , o copila si , la ce e azi , o batrana pe care doar cativa ani o mai despart de moarte.Cu ochii inecati in lacrimi te priveste fix in ochi.Isi aminteste zambetul cu care o fascinai mereu.Pentru ea , nu esti schimbat.Ai ramas acelasi doar cu anumite transformari ale varstei.Parul iti e carunt , ai riduri accentuate si mergi tarandu-ti pasii.
Timp de zeci de ani v-ati prefacut ca ati uitat unu de altul si , azi va revedeti.Cuvintele nu isi au rostul acum caci , e tarziu.Vii spre ea , ii simti parfumul si ii mangai suav fata.O strangi la piept si vrei ca aceasta clipa sa nu se termine dar , inevitabil se sfarseste.Iti spune sa pleci , sa iesi definitiv din viata ei si sa inchizi usa…

Patinatorul

2010-01-04T17:29:00.005+02:00

Ingropata in zeci de hartii , zac eu.Obosita si cu ceasca de cafea varsata pe jos.Aceeasi pe care o stiai doar , cu mai multe responsabilitati.E ora 7:20.Gata pentru moment cu lucrul.
Drumul spre casa e infernal.Uneori am impresia ca traficul e ca un cutit infipt in coaste pe care , semaforul il rasuceste in functie de culoare.Acasa , nimic ce prezinta un real interes.Poate doar cainele ce nu a mai fost scos la plimbare de doua zile..Frigidereul e gol, cafea nu mai e si nici macar banalul zahar cu care obisnuiam sa imi indulcesc viata...Uite, pe masuta e inca un pachet de gume…
E una din zilele in care insomnia ma domina.Ma imbrac rapid si ies din casa.Ma duc la patinoar.Nu mi-a placut niciodata sa patinez si nici nu am de gand sa incerc.E ora 23 , nu mai e nimeni..Nimeni , inafara de el.Un tanar agitat ce inca patineaza.E atat de gratios cum poate , eu n-am fost nicicand..Il privesc iar el raspunde privirii mele indraznete.Aluneca apoi, cade si se ridica brusc la fel , tot gratios.Il las sa patineze in voie.Ce liniste e fara masini , serivici si alte teancuri de hartii…Il vad din nou.Vine spre mine.Stiu ca e el.E patinatorul.Ma priveste cu atat de multa admiratie incat ma intimideaza.Nu se prezinta , intra direct in vorba.Deodata , simt cum privirea lui imi acapareaza mintea.Nu ma pot concentra la intrebarile lui nenumarate.Ii raspunde simplu:“Poate”.Ma priveste ciudat.Stiu ca nu intelege nimic.Plec iar el vine dupa mine.Ajung la masina.Ma ia de mana.Ajungem din nou la patinoar, locul pe care in copilarie il evitam mereu ,iarna.Imi aduce niste patine si imi spune sa am incredere in el , macar pentru o clipa.Simt cum ma domina.Nu il pot refuza..
Patinam de mana,cadem impreuna si radem in hohote.Si asta , o noapte intreaga.Imi e frig si ma pregatesc de plecare.Imi dau jos patinele si le inlocuiesc cu bocanci.Ma vede gata sa ies din patinoar si din viata lui.Nu vrea asta.Isi da pletele peste cap si ridica privirea spre mine.Imi mangaie obrajii inghetati si isi ia ramas bun cu privirea.
Urc in masina.Trafic, semafoare si o noua zi de munca.
Simt ca totul imi merge pe dos.Ma gandesc neincetat la un tanar pe care il numesc “Patinatorul “ pentru ca , nici macar nu ii stiu numele.Sfarsitul zilei ma prinde muncind.E seara iar eu ma intreb retoric daca el e tot acolo?!Ma duc la patinoar.El nu mai e.Dezamgita , plec..Si totusi, chiar a existat?

Orasul pe portativ

2010-01-02T19:22:00.004+02:00

O noua zi in orasul mohorat si gri.Azi , parca nu mai exista monotonia de alta data.Totul se desfasoara in ritm alert.Pe portativ , niste masini gonesc de parca ar fi pe autostrada.Cu greu pun pauza cand vad notele muzicale , trecand.
Din teatru , au evadat toate marionetele impreuna cu unul din papusari.Le manevreaza printre note de parca lumea asta exista si pentru ele.In toata agitatia asta se strecoara si ploaia.Ploua cu masti de data aceasta.Toate notele muzicale se ascund , sa nu care cumva sa capete vreo alta identitate.Exista insa si cineva care a ramas la fel , captiv in spatiu.E o balerina.Sta inchisa in continuare in cutiuta ei.Il priveste suspinand , pe papusar.Si-ar dori sa fie una din marionetele lui..
La stiri , crime , violuri si jafuri.Nimic interesant.La radio , aceeasi muzica din 80’ pana azi.Si eu care credeam ca monotonia s-a pierdut…
Blocurile sunt la fel : niste dulapuri cu oglinzi mari.Orasul a devenit mai melodios de la un timp , atragand noi locuitori cea ce a dus la o dezvoltare vizibila.Mai multe baruri , in care notele vor sa rasune pe acorduri ample.Dar au aparut si lucruri mult mai interesante pentru necasatoriti : cumperi una si o primesti pe cealalta gratis.Pentru domni e ceva de genul , te insori cu una si iti iei amanta pe gratis.Desfranare , zic eu...Ziarele au inceput sa scrie si lucruri interesante . Chiar azi , citeam despre rezultatul unui sondaj.Se vrea macar o autostrada.Dar probabil niciodata nu va exista...Cine e atat de nebun incat, sa prelungeasca portativul?!
Lumea asta ma sperie uneori desi , nu fac parte din ea.E o lume in care timpul e precar , in care ma pierd si in care suport toate repercusiunile visarii nestapanite…

Doamna de catifea

2010-01-01T18:50:00.007+02:00

Noapte , intuneric si teama.In biroul lui , doar el , asteptand-o.Se plimba agitat si fumeaza.Se opreste din cand in cand sa scrumeze si cade pe ganduri.Clanxonul unui trabant ii perturba linistea. Stie ca a sosit .Se incheie la sacou , isi strange bine nodul de la cravata iar apoi , o intampina.
Ea e mai senzuala ca niciodata.Trupul ii e acoperit de o rochie visinie de catifea.Are manusi lungi si pantofi cu toc de 10.Il priveste atat de insistent , incat il face sa se piarda.Simpla ei prezenta il face sa devina vulnerabil.Paseste apasat si , singurul lucru ce se aude in incapare e zgomotul tocurilor ei.Se apropie , ii ia tigara din gura si o stinge incet in scrumiera .Agitat , fara cuvinte , pierdut in fata ei , strans de nodul de la cravata , isi scoate din pachet , o alta tigara.O aprinde si trage doua fumuri apoi , o stinge.Se repede spre ea , o trage de colier iar perlele cad si se imprastie pe podea.Il priveste indiferenta si rade in hohote.El , speriat dar si extenuat isi da sacoul jos si se tranteste in fotoliu.Ea vine spre el.I se aseaza in brate si ii desface nodul de la cravata.Il mangaie pe gat si isi baga adanc dar sigur unghiile lungi in piela lui.Durerea il face sa scoata un geamat ca de copil.Ii aduce un servetel sa isi stearga sangele prelins pe gat.O dezgusta barbatii care sufera , fie si de la o simpla zgarietura.Il priveste dezamagita.El se ridica , se duce direct spre ea si o saruta apasat.Se aude un clanxon de masina.Stie ca trebuie sa plece.Isi ia capa si iese din birou ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat , lasandu-l pe el singur si ingandurat.

O zi la Paris

2009-12-29T10:31:00.009+02:00

E aproape dupa-amiaza.Am profitat cat am putut de mult de somn.Mi-am desfatat trupul in asternuturile albe ale unei camere de hotel din Paris.Radianta , cobor din pat , trag zaluzelele larg si astept o mangaiere suava a razelor de soare iar aceasta nu inceteaza sa apara.Fac un dus si ma imbrac.Imi iau rapid o pereche de jeansi si un pluover de casmir , apoi ma pregatesc sa plec la plimbare pe strazile Parisului.Cand sa ies din camera , imi suna telefonul.Ma reped la el ca si cum ar fi o prada.Raspund.E doar o banala greseala.Dezamagire totala…
Strazile sunt pline de oameni iar majoritatea sunt la fel ca si mine , turisti.Asta ma face sa ma simt mai putin straina de aceste meleaguri.Ca orice tanara singura intr-un oras atat de fascinant precum Parisul , nu pot sa fac altceva de cat sa ma bucur cat pot de mult.Se stie ca francezii au magazine de-adreptul incantatoare.Asa ca profit de perioada reducerilor din plin.Cu doua sacose incarcate , ma intorc in camera de hotel.La intrare , ma ciocnesc de un tanar.Imi darama sacosele pe jos si ma face imprastiata.Nimic nou pentru mine.Din fericire se ofera o camerista sa ma ajute sa imi strang lucrurile. Ii multumesc si plec cat de repede pot spre lift.Astept cateva minute caci e plin.Intre timp , un cuplu de portughezi vine langa mine.Luam liftul.El ii spune ca o iubeste nespus de mult iar ea se emotioneaza si lacrimeaza.De ce trebuie sa asist la asta?Oh , ghinionul meu e ca stiu portugheza cat de cat si ii inteleg perfect.Etajul 4 , cobor.Intru in camera , imi trantesc sacosele si ma arunc pe patul moale.Mi-e cam foame.Cobor la restaurantul hotelului.Mancare tipica: Ratatouille.E destul de buna…Mananc si plec iar sa ma plimb.
Muzica ,mancarea si lumea ma fac sa imi doresc sa ma mut aici dar nu voi face asta prea curand.Ziua e pe sfarsite iar eu realizez ca nu a fost decat o alta zi din viata mea..

Descatusarea

2009-12-26T21:04:00.004+02:00

Cu usa de la camera deschisa larg cum poate nu a mai fost niciodata pana acum , stau.Cu privirea pierduta in intuneric , caut pe cineva care sa ma asculte , cineva care sa nu imi judece si mai ales sa nu imi condamne trairile .Si totusi , simt ca am nevoie de critici pentru ca , nu vreau sa ma prefac ca sunt perfecta cand , nu sunt nici pe departe.Astept sa apari ca sa imi pot arunca cuvintele , fara sa ma gandesc .Nu apari pentru ca te afli deja aici.Esti prezent si totusi eu nu te pot vedea.Nu , nu sunt oarba poate , imi e frica de judecata ce urmeaza..Si totusi voi incepe…
Sunt Alina .Un nume ce uneori nu ma reprezinta dar , cu care m-am obisnuit.Varsta , prefer sa nu o amintesc .Cea din buletin nu corespunde etatii pe care eu consider ca o am.Uneori sufar de egocentrism iar , alteori uit ca exist pentru ca , imi pasa de cei din jur.Am impresia ca ceilalti ma uita intr-un colt al camerei.Poate chiar eu ma uit…
Imi place sa tind la o lume perfecta desi stiu ca nu exista.Ador sa visez ce e interzis , sa ma joc cu focul fara sa ma ard.Sunt impulsiva desi , aparent gandesc mult lucrurile.Recunosc , sunt narcista uneori iar , alteori refuz sa ma privesc.Imi doresc ceva , ce toti ne dorim si totusi , imi doresc lucruri mult prea marete.Imi doresc sa fiu pe deplin fericita , sa zambesc larg , sa iradiez , sa nu existe lucruri care sa ma faca trista si totusi , singura imi complic existenta.Poate sunt si masochista desi nu recunosc.Cred ca m-am obisnuit cu deziluzii..
Cu mainile strans incrucisate , ma ridic de pe scaun.Am lacrimi in ochi , lacrimi ce imi ard pometii.Inca nu ti-am povestit mai nimic despre mine si ma privesti de parca sunt un amestec de confuzii.Nu , nu sunt asa si tu stii asta mai bine decat mine.Sunt ceea ce vezi dincolo de aparente , sunt rodul imaginatiei tale.Stiu ca ma judeci involuntar.Poate si eu as fi facut la fel.Sentinta e una cat se poate de clara…
Tarandu-mi pasii , ies.Te las pe tine , in intuneric sa ma judeci aspru…

Adrenalina , alegeri si frustrari

2009-12-25T11:43:00.004+02:00

Dezorientata , alergi fara sa sti macar unde vrei sa ajungi.Te lovesti de zeci de alegeri zilnic.Alegeri ce devin pe zi ce trece , mai dificile.Si te simti pierduta , vrei mai mult , vrei sa ai tot ce iti doresti fara sa fie atat de greu ,fara sa duci o lupta infernala cu tine …
Si cand te vezi intr-o situatie fara iesire , alergi.Gonesti pe sosea cu peste 100 km / ora si simti cum toate frustrarile tale accentueaza adrenalina.Simti cum pulsul iti creste , bataile inimii devin mai rapide si , ti-e teama.Pui brusc frana.Te opresti.Cobori din masina , trantesti portiera si o privesti.Stai cateva secunde nemiscata pana realizezi ce se intampla.Constientizezi si te urci in vehicul.Ajungi la o intersectie.Ai doua drumuri in fata ta si de data aceasta chiar ca nu stii ce sa alegi.Nu mai poti gasi o varianta de mijloc caci nu mai exista.Astepti ca cineva sa te indrume spre ce e mai bine dar , cine stie ce mai bine pentru tine?Te uiti intr-una din oglinzile de la masina .Esti obosita , incercanata , nedormita de cateva zile.Hainele iti stau parca trantite pe corp , nu esti machiata iar parul iti e ravasit .Te privesti cu o oarecare dezamagire pentru ca , tu nu esti asa si stii asta.Si atunci , dorinta de a te hotari spre ceva devine mai intensa.Vrei sa alegi ceva pentru ca, te-ai saturat deja de ceea ce ai vazut.Acea parte din tine , nu te multumeste .Nu vrei sa o inlocuiesti cu ceva.Vrei sa o faci sa dispara , vrei sa fi radianta , sa ii eclipsezi pe cei din jur fie doar si cu privirea.Si alegi…Alegi ceva si pleci…

Efectele femeii

2009-12-22T15:47:00.005+02:00

V-ati intrebat vreodata de ce barbatii iubesc femeile?Probabil multi dintre voi va ganditi la raspunsuri clasice , precum “Pentru ca asa e legea firii”. Nu dragii mei, nu.Le iubesc pentru ca ele imbina tot intr-un intreg , pentru ca sunt precum o cafea.
Si cum orice barbat are preferinte , vor alege intre o cafea mai slaba , cu mult zahar si una tare iar daca nu vor fi multumiti pot alege o varianta de mijloc , caci intotdeauna exista si o a treia varianta.
Cu mersul suav dar apasat , vine direct spre tine.Te face sa ii simti parfumul amenintator si sa o doresti mai mult cu fiecare pas pe care il face.Uneori vulgara , gata sa te transforme in prada , te simti amenintat , iar atractia creste pana te inabusesc aburii aromati de cafea.
Si cand o ai aprope , apropii ceasca , o ridici usor si o duci direct spre gura , pregatit sa sorbi din ea , sa o gusti .Astepti sa te revitalizeze , sa te trezeasca brusc si sa te faca sa ti-o mai doresti.Dar trebuie sa sti cand sa te opresti caci , efectele ei pot fi nocive , duse la extreme chiar.
Desi dornic de inca o cafea la fel , sau poate o alta mai buna , esti nevoit sa pui capat caci , se termina.Trebuie sa sti cum sa o savurezi pentru ca , intr-un final nu ramane decat zatul amar din ea

Prada inghetata

2009-12-17T14:55:00.004+02:00

Alerg printre mormane de zapada fara sa mai privesc in urma .Vreau sa plec fara sa imi pese daca am lasat pe cineva in urma mea asteptandu-ma…
Alerg , alerg , imi este dificil sa ma mai lupt cu gerul aspru dar ce e si mai grea e lupta pe care o port cu mine..
Ma impiedic si cad , tavalindu-ma in zapada de parca as fi in asternuturi albe.Sunetul crunt al viscolului se azvarleste asupra trupului meu amortit.Odata cu el imi aduce si nesiguranta care abia asteapta sa ma prinda in coltii ei ascutiti si ma devoreze cu fiecare muscatura .Vrea sa imi vada trupul fara scapare , devenit o prada si sa imi implanteze in suflet tristete si temeri.
Eu nu ii pot opune rezistenta caci letargia ma impiedica.Asa ca , vin spre mine toate temerile ca si cum ar fi animale de prada pregatite sa ma sfasie in bucati de regrete.Si asa se si intampla…Involuntar , ma acapareaza in jocul lor barbar si imi transforma sentimentele din simple iluzii si visari in ceva rigid , ceva ce nimeni nu doreste…

Usi inchise

2009-12-16T10:40:00.004+02:00

Azi am constientizat teama.Am privit-o fulgerator in ochi si ea pe mine , apoi mi-am inchis bine usa de la camera.De fapt , asta fac mereu…
Am nevoie de siguranta pe care o gasesc doar in propriul meu univers.O usa deschisa imi confera o stare de nesiguranta , de vulnerabilitate.Si totusi , poate ca e doar o alta idee fixa de a mea..In ultimul timp , dorinta de a ma izola in mine a crescut precum si teama pe care o simt fata de cei din jur.Perfectiunea se transpune in formele pe care eu le vreau , nu cele impuse in societatea in care traim , unde cuvantul perfect capata sensul de linistit.
Acum , ca am terminat de scris ce aveam in minte , imi voi inchide usa si voi pleca.

Joc amenintator

2009-12-15T12:24:00.008+02:00

Dimineata alba de decembrie.Fulgii de nea se joaca si coboara lin pe pamantul bine acoperit de zapada.Copacii incarcati de omat isi leagana apatic crengile.
Coplesita de mirificul peisaj iernatic , cu functiile vitale incetinite de gerul aspru , stau intinsa pe zapada rece.Ma ridic molcom , parca pregatita sa visez.Cu mainile rosii si inghetate, incep sa creionez cu fulgi o iluzie desarta.Dintr-odata am impresia ca sirurile de cristale inghetate se desprind de sol , purtandu-ma alaturi de ele prin norii pufosi de zapada.Trupul meu capata un joc de miscari ritmice , ce imi creaza un sentiment inaltator.
Momentul euforic imi este interupt brusc.O persoana arunca un tipat asurzitor ce imi face minunata lume in care ma pierdusem , sa dispara.Ma ia in brate , iar din ochi i se prelinge o lacrima arzatoare pe pometii-mi inghetati.Ridic cu greu privirea.In fata nu mai e nimic din ce am visat.O ambulanta , medici si cineva langa mine.Adormita , soptesc ca vreau sa mai visez…
Verdictul e unul incontestabil.Frigul pare a fi principalul vinovat , ce m-a ademenit spre o somnolenta aparenta.Eu , o victima manipulata de perceptia perfectiunii in fata ochilor.

Eliberare

2009-12-09T21:53:00.005+02:00

Inceput de decembrie , ger , muzica si ganduri suflate de vant.In camera mea , eu , cu parul ravasit si abia trezita intr-o dupa-amiaza prea mohorata pentru mine.
Dezorientata , ma plimb printre zeci de haine aruncate si lucruri azvarlite pe covor.Cu mintea inca usor adormita , ma feresc de lumina firava a soarelui ascuns bine dupa perdea.Muzica se aude in surdina ,completand astfel dezordinea din mintea mea.Trupu-mi devine de nestapanit si capata miscari dezinvolte pe care le experimenteaza intr-un mod lasciv.
Din bucatarie , se simte aroma ametitoare a cafelei.Ghidata , imi iau ceasca si merg direct in camera.Dupa ce sorb din cafeaua tare , deschid larg fereastra.Soarele imi pare prea palid azi , asa ca ma intorc in lumea mea , unde muzica se aude tot mai puternic , iar eu ma pierd , dansand.Pe birou , ascuns printre carti , agonizeaza telefonul meu descarcat , iar langa el , incarcatorul , cazut.Totul a devenit mult prea haotic , asa ca ma hotarasc sa imi fac ordine in lucruri si nu numai.Iau un sac si imi trantesc parfumurile , cremele , machiajurile si oglinzile.Ma imbrac rapid cu o pereche de jeansi , o camasa si imi iau trench-ul .Imi pun bocancii si plec sa arunc sacul cu lucruri.Pe drum , o femeie in varsta ma priveste ciudat.Ii zambesc larg , caci stiu ca oricum nu ma va intelege.Le trantesc si plec izbucnind in rasete.
Singura , dar cu multa lume in jur ce nu ma observa , imi pun castile in urechi si imi pornesc playerul cu aceeasi melodie.Eliberata de mine si de conceptii proaste , ma indrept spre altceva…Poate spre o zi insorita …

Trairi

2009-12-07T15:35:00.007+02:00

Scufundandu-ma in letargie am visat din nou.Alte noi trairi relevante au pus stapanire pe mintea mea , facandu-ma sa dau frau liber imaginatiei mele deja bolnave.
Am avut un vis de-a dreptul colosal ce m-a purtat in timpul somnului spre ideal.Valuri marete de sentimente mi-au acoperit inima si m-au facut sa devin vulnerabila.Am visat ca ma pierdeam printre nori fara sa imi pese de nimic.Euforica , reuseam sa ma detasez de lumea trista de jos si tindeam spre perfectiune.Devenisem si eu rod al imaginatiei mele.Soarele iesea timid dintre nori iar trupul meu se desfata cu raze firave de soare.
Un urlet launtric m-a facut sa distrug linistea perpetua si sa ies din visare.Iesise la suprafata zbuciumul mintii mele.
Perfectiunea nu era decat un scop la care tindeam , iar realitatea era alta.O camera goala , alba si rece.In ea , nimic decat un pat pe care zaceam pierduta eu...

Cartea necolorata

2009-12-02T15:58:00.005+02:00

O coperta fina , rosie si catifelata acopera file de matase pe care sunt scrise memorii din intreaga mea viata.

Povestea e atat de simpla doar ca uneori devine mult prea greu de inteles de cei ce nu stiu sa coloreze.Ilustratiile sunt multe si mici.Momente capturate intr-un desen .Pentru ca povestea e inceputa deja , cateva file sunt colorate.Primele sunt pline de visare , colorate cu iluzii.Urmatoarele sunt incetosate , gri si triste…Si tot continua in ritm alert sa se coloreze.Uneori conturul bine facut e depasit de dorinte.Pe zi ce trece se schimba pagina.A inceput la un moment dat sa mi se para monotona aceasta neinsemnata carte pana cand a vrut altcineva sa o coloreze , sa ii dea in sfarsit tonuri calde si chiar sa adauge soarele in peisajul mohorat.Soarele aparea dar nu era suficient , filele ramaneau tot reci..

Strazi pline

2009-11-27T14:56:00.007+02:00

Orasul plin de lumini si frumos impodobit ma invita sa colind strazile pline.Peste tot in jur oameni gonind spre magazine.Printre ei sunt si eu, afisandu-mi zambetul larg.Cu mainile inghetate intru in primul magazin.Unul colorat si vechi.Cred ca e pe strada aceasta de cand ma stiu.

In vitrina stau trantite niste papusi frumoase , cu rochii dantelate si zambete fermecatoare dar fara trairi…Oftez si ma indepartez de vitrina.Uite , au si cutiute muzicale.Nu ma pot stapani sa nu desfac una.Din ea iese o micuta balerina invartindu-se pe o melodie lenta.Ii zambesc vanzatorului iar el se apropie de mine si imi spune ca ma costa 12 lei.As cumpara-o , dar nu prea am ce face cu ea..Ii multumesc si plec din magazin.Cand sa ies ma lovesc de o doamna.Imi cer scuze si plec…

Am pornit iar pe drumul meu pe care numai eu il stiu.Am pornit singura dar cu zambetul pe buze.Intru intr-o cafenea veche.Mirosul de cafea cu scortisoara ma ademeneste sa incerc si eu una.Muzica buna , seara si eu singura , sorbind dintr-o cafea.Poate astept sa fiu cumparata la fel ca papusile din magazinul de jucarii.Dar astept in zadar.Era doar un simplu gand ratacit prin mintea mea obosita.Platesc si plec ,tipic.Mi-am dat seama ca odata cu trecerea timpului am deventi tot mai friguroasa.Ce amuzant , vorbesc de parca am ajuns in jumatatea cealalta a vietii cand eu de fapt sunt abea la inceput..Dar asa ma simt , involuntar de ce imi doresc …

Continui sa merg iar zapada incet , incet se asterne pe asfaltul prafuit.La coltul strazii un strain canta la chitara in admiratia catorva tineri.Muzica lui e linistitoare si imi aminteste de cea din magazinul de jucarii…Nostalgica stau intr-o parte si il privesc cu mintea purtata pe acorduri de chitara.Privirea-mi pierduta pe bolta cereasca din care se cern fulgi.Tanarul muzician ma priveste cu coada ochiului.Il observ si ma indepartez…

Nicaieri nu imi gasesc locul.Oare sunt o neadaptata a sistemului si a zilelor pe care le traim?..Ma asez incet ,pe spate , pe o banca in speranta de-a-mi linisti gandurile.Ma ridic brusc si plec ghidata de intuitie.Spre ce?..Spre ..nimic , spre nimeni…

Ratacind pe strazi

2009-11-20T15:02:00.005+02:00

Azi ma simt ca un copil ratacit pe strazile ce-i par imense si pline de necunoscuti, simplii oameni ce au povestile lor de viata pe care si le traiesc zilnic ca si mine.Toti sunt diferiti , grabiti si uita sa se priveasca in ochi ,uita sa vada in interiorul lor si al celorlalti si cu siguranta pentru fiecare viata se rezuma la propria persoana.

Nostalgica imi tarai pasii pe asfaltul prafuit privindu-va pe voi si incercand sa deduc povestea fiecaruia.Nimic nu s-a schimbat in oraselul in care traiesc.Poate doar oamenii care au imbatranit , au murit iar altii s-au nascut.Desi nu pare totul e intr-o transformare influientata de timp.Acelasi drum care obisnuiam sa il parcurc zilnic de data asta imi pare nesfarsit , imens si totusi eu sunt singura…

Pe o banca ,un tanar sta ingandurat , isi freaca mainile si se uita la ceas.Probabil e un indragostit ce isi asteapta nerabdator dar si speriat iubita careia ii va spune ca o paraseste.Motivul nu il stiu dar exista…La cativa pasi distanta doi batranei merg de mana si se privesc cu atat de multa iubire in ciuda problemelor cotidiene si a putinului timp ce le-a mai ramas din viata…Pe langa ei , o fetita alearga entuziasmata cu ghiozdanul in spate spre tatal sau ce a venit sa o ia de la scoala…Niste tineri asculta muzica , rad si vor sa para fericiti si diferiti desi in realitate nimic nu e adevarat iar fiecare are problemele lui de care se loveste zilnic , in fiecare dimineata…Pe o alta banca o batranica isi citeste ingrijorata facturile si se gandeste de unde va scoate bani pentru a plati utilitatile , in timp ce o tanara e fericita ca a reusit la facultate iar alta plange pentru ca nu stie ce vrea sa faca in viata.Cam asta e povestea lor , a tuturor si poate e si povestea mea.Si undeva , printre zeci de suflete ratacesc eu , incercand in continuare sa ma descopar.

Ce conteaza ?

2009-11-17T16:00:00.005+02:00

Noiembrie ma aduce in fata sfarsitului de toamna.O toamna aparte si de neuitat,o toamna nostalgica .Vise , sperante si iluzii.Toate acestea m-au purtat intr-o stare aparte si m-au purtat intre trecut-prezent-si viitor.

Suparata ma urc in tren asteptand ca el sa ma duca departe de toate acestea.Dar el nu porneste si ma lasa aici , unde eu nu vreau.Nu ma lasa sa evadez si ma opreste.Stau pe peronul garii si astept un alt tren, dar nici acesta nu soseste.Si vreau sa plec , sa ma pierd si sa uit.Frunzele toate se misca langa mine.In tacerea crunta nu se aude decat fosnetul lor.Un fosnet ca imi spune sa plec.Dar unde?Cum sa plec?Stau singura intr-o gara veche si astept.Dar trenul nu vine si plec.Ma plimb fara directie si deja am uitat ce vreau.Realizez ca sunt singura , cu un ghiozdan in spate si atat.Astept sa iti amintesti de mine,sa descoperi ca exist si ca ma sting pe zi ce trece.

Ma asez pe o bordura prafuita si imi scot lucrurile din ghiozdan.Sunt putine si totusi sunt lucrurile care au contat pentru mine si poate inca mai au o valoare aparte.Si par asa de neinsemnate dar fericirea o gasesti in lucrurile marunte.Albumul de fotografii e cam greu si plin de poze, simple momente capturate in timp.Le privesc cu nostalgie si imi dau seama ca unele lucruri nu se uita ci , se pastreaza intiparite in minte si in suflet.Mai am vechea mea cutie de amintiri in care tin tot felul de lucruri adunate in timp.Asta sunt si atat am , niste amintiri uitate si pierdute in sufletul meu pustiu si gol.

Si uite ca soarele e gata sa apuna iar tot aici sunt asteptandu-te.Si apari.Alergi spre mine cu ochii in lacrimi si imi spui sa nu plec iar eu iti soptesc ca sunt aici ca povestea sa nu se termine.Imi strang lucrurile si ne urcam impreuna in primul tren cu directia spre infinit.Calatoria nu se sfarseste cat timp esti aici..dar ea te trezeste si iti spune ca iar ai adormit la ea in brate.

Rulota spre infinit

2009-11-11T16:58:00.009+02:00

Pentru noi nu conteaza daca e o vara fierbinte sau o iarna geroasa , daca e o toamna nostalgica sau o primavara superba caci pentru noi nu exista spatiu si timp.Ne trantim cateva lucruri in valiza si pornim cu rulota noastra veche la drum.

Deschid radioul , nimic interesant pe 21 si totusi am gasit o melodie potrivita –All summer long.Cu toti cantam imnul nostru de libertate.Dam din cap pana ne sar bentitele colorate.Drumul e lung si plin de gropi iar de-o parte si de alta a strazii sunt maci rosii.

Suntem nevoiti sa facem un mic popas din cauza rulotei noastre caci e cam obosita.Pana isi revine noi ne privim si incepem brusc sa zambim , apoi izbucnim in rasete fara sa stim care e motivul.Poate e de vina starea noastra.In fine , sa pornim la drum!

In sfarsit am ajuns.Suntem acolo unde am vrut , acolo unde soarele iese din mare pentru noi.Plaja e goala , suntem doar noi alergand ca niste nebuni.Ma impiedic si cad pe nisipul umed iar tu razi de mine si iti fluturi pletele in vant.Adormiti coboara din rulota si ceilalti.Nu le vine sa creada ca am ajuns dupa atatea ore.Unul din ei porneste micutul nostru radio iar muzica parca iese din mare.Imi arunc hainele inflorate si alerg spre apa dar tu tipi si imi spui “peace baby!” rad si vin langa voi.

E seara si imi e cam frig.Noroc de hanoracul care il primesc.Stam toti in jurul focului , pe plaja si depanam amintiri ascultand muzica ska si am impresia ca nisipul danseaza sub picioarele mele.Intr-un moment de eliberare luam valizele si le inecam in mare sa uitam de restul lumii, de telefoane mobile , acte si identitate.Totul se desfasoara in ritm haotic si nici nu stiu daca e real...

Dimineata de noiembrie

2009-11-10T17:39:00.003+02:00

Inca o zi incepe cu o dimineata proasta de noiembrie.Frig , ceata si undeva ratacita eu.Confuza ca de obicei , cu mintea incarcata de sperante si dorinte.Eu care imi beau cafeaua in firg , inabusindu-mi visele in aburi aromati.Tot eu , persoana ce vrea sa te picteze , ce te pomeneste in scrierile ei si cea care e in cautarea ta.Eu , o simpla visatoare intr-o lume mult prea rece.Si arunc toate cuvintele pe hartie asteptand ca ele sa iti vorbeasca , sa te faca sa ma citesti in zilele mohorate si sa imi descifrezi nenumaratele taine pe care le folosesc scriindu-ti tie.Iar tu, un rational , mereu pe fuga , ma citesti doar printre randuri si omiti ce e mai important.Tu ma imbraci mereu intr-o mantie de pelin toamna si imi scoti la suprafata gandurile dar fara folos…

Si mi-ar fi fost de ajuns cateva clipe pe care sa mi le acorzi citind tot ce ti-am scris tie, un simplu cititor la fel ca si ceilalti.Dar tu esti mereu pe fuga si eviti.Poate ca eviti sa ma citesti pentru ca nu vrei sa afli cine sunt.Traim aceleasi timpuri si totusi in locuri straine si cu perspective de viata diferite dar din cand in cand reusim sa ajungem impreuna spre visare.Tu , in fata calculatorului tau , citind cum faci de obicei printre randuri iar eu, eu am scris pentru tine.

Timpul trece si trece fara mila , lasandu-ne pe noi in urma lui.Scrierile mele capata alta forma iar tu poate ca acum nu mai intelegi nimic din ele si crezi ca nu ma mai cunosti.Dar sunt tot eu , aici cu sufletul deschis tie in speranta sa ma descoperi.

Carnavalul cu masti

2009-11-08T08:51:00.004+02:00

…Masti peste tot si uite a mea e gata sa se sparga..

Noiembrie m-a adus intr-un stadiu critic.Ma obisnuisem sa afisez un zambet larg si fals iar acum tot ce am cladit e pe cale sa devina o ruina intr-o lume in care toti ne afisam mastile in public.

Azi am realizat ca sub masca mea nu se afla nimic.Nu exista o cortina de vise si nimic nu se evidentiaza.Totul e sters , e gri si confuz pentru ca , poate eu sunt asa.Oricum nimeni nu vede dincolo de ea , deci nimeni nu ma cunoaste.Dar e gata sa se sparga caci a inceput sa nu mi se mai potriveasca.Imi e frica sa o dau jos pentru ca imi e teama de cei din jur care ma vor privi ciudat si imi vor judeca mai mult ca pana acum gesturile.

Si vreau sa o arunc , sa ma pierd de ea si sa ma gasesc.Vreau sa pornesc in cautarea mea cu ochii inchisi, fara sa imi fie frica iar la carnaval sa fiu singura ce a renuntat la masca , sa ii privesc pe toti din postura de a fi eu insumi.

Masca mea veche se pierde in multimea in care toti incearca sa fie perfecti.Uite ca eu nu mai vreau asta , teoretica perfectiune ma plictiseste teribil asa ca masca-mi-e inutila.O arunc spre voi , luati-o , purtati-o..Nu imi pasa , caci azi am identitatea mea.

Noiembrie de final

2009-11-01T18:06:00.003+02:00

Noiembrie s-a asternut ca un ultim strat de toamna peste mine.Trairile de pana acum au ars si nu au mai ramas nimic inafara de scantei de dor si scrum.

Observ cum sunt intr-o continua transformare.Sunt un amestec de culori sterse si sentimete amortite de frig.Incerc sa le acopar cu o mantie cenusie de bruma dar e in zadar.

Ciocolata calda alba ma face sa imi impletesc dorintele cu trairile iar de aici rezulta o stare de visare ce ma poarta in timp , dar aroma de migdale a ciocolatei calde ma trezeste.Si iata ca sunt tot aici , pregatita sa ma descopar.

Agonia in care ma aflu nu e decat o simpla stare ce cu usurinta poate ajunge la extaz.Antiteza in care ma aflu ma desprinde de noiembrie.Doua luni pastelate s-au dus si a mai ramas doar una.Probabil dupa ce va trece si aceasta nu va mai ramane nimic din toate acele temeri si nesigurante pe care le aveam.Si sunt gata sa ma desprind de toate acestea si sa imi continui visarea.Unde ma va conduce nu stiu si nici nu vreau sa aflu.

Vreau doar sa simt frigul de noiembrie…

Counting Crows - Colorblind
Asculta mai multe audio Diverse

Marioneta pierduta

2009-10-28T18:42:00.005+02:00

Imi e frig aici jos…

Aruncata pe jos , fara sentimente , stau si privesc spectacolul din umbra , dintr-un colt , uitata de toti …Tu nu credeai in mine si treptat am renuntat si eu sa mai cred , pana cand sforile firave s-au rupt si am cazut , desi strigam ca nu vreau sa ma sparg in mii de bucati de dor . Dar iata-ma , aici sunt , in fata ta , in fata voastra , a celor ce controlati cu o singura miscare tot.

Oricum am fost o simpla marioneta , asa ca nu prea am de ce sa ma plang.Poate doar pentru ca incercam sa fiu marioneta perfecta , dar uite ca nu am reusit.Tu nici macar nu ai observat ca in intuneric , plangeam pentru ca ma saturasem de asta.Ai refuzat sa ma asculti.Prafuite , zac ascunse inca in mine sentimente amortite de teama.Imi e frica sa ma pierd si astept , astept sa imi spui ceva , orice …

Si uite ca apari.Tu actorul perfect , sigur pe tine , plin de viata , in admiratia lor, in timp ce eu te privesc .Privirea ta e ca atunci si nimic nu s-a schimbat , poate doar eu.. Nici macar nu mai stii ca sunt aici , pentru ca refuzi sa vezi si in spatele cortinei.Cred ca ai uitat cum ne cladeam amandoi din amintiri si cum scriam impreuna vise..

Timpul trece pentru tine , dar pentru mine e oprit.Aici jos e rece , nu exista nimic.Cuvintele mi se ineaca in praf iar privirea rataceste in trecut incercand sa te faca sa iti amintesti.

In aplauzele tuturor ma sting ursor si sunt gata sa dispar.Ma privesti si plangi , inecand in lacrimi trairi.Ma iei de mana si vrei sa ma repari , sa ma aduci in lumea ta glorioasa , dar nu mai poti.Marioneta ta e pregatita sa se retraga din spectacol ..

Si ar fi fost suficient doar sa ma privesti.Era de ajuns sa crezi in mine si in visele pe care nu de mult le aveam amandoi . Poate ar fi trebuit sa stii ca nu poti lipii sentimente ,dar asta a fost pentru mine..Cortina cade din nou , spectatorii pleaca iar tu ramai singur…

Amestec de trairi

2009-10-25T23:26:00.004+02:00

Monotonie..La asta se rezuma tot , la toamna , trairi intense , un amestec de sentimente aflate in antiteza , un flux de energie si apoi totul dispare.Se pierde si raman in urma doar scantei din care apar note muzicale cu un ritm alert , cotidian.Copacii dezveliti asteapta sarutul razelor de soare amortite in timp ce eu invart o clepsidra.Controlez acum timpul.

Viitorul , un vis nescris inca.Trecutul , o amintire prafuita , prezentul , e ceea ce traiesc azi.Strazi goale , prafuite , natura moarta , extaz si agonie in acelasi timp.Telefonul suna pe jos aruncat in timp ce eu ma pierd de mine.Trairi al caror rost l-am uitat de mult sau poate nu mi le mai amintesc.

Fericire e cand stiu ca nu sunt niciodata singura , cand pot sa zambesc larg fara sa stiu motivul…

Tristete e atunci cand totul se termina ca intr-o poveste neterminata…

Zeci de dorinte si de vise zac aruncate pe podeaua rece iar eu imi amintesc de tot zambind ironic.Stiu ca nu intelegi nimic din tot ce iti spun , pentru ca totul e doar o alta nebunie de a mea si tu te-ai obisnuit cu asta.O alta nebunie sau poate doar un amestec de sentimente si ganduri , un alt mod de a exprima tot ce simt…

morcheeba - fear and love
Asculta mai multe audio Muzica

Culori

2009-10-22T18:39:00.004+03:00

Adormita , m-am trezit imbatata de mirosul fructelor tomnatice coapte.Cu pasii nesiguri intru in bucatarie sa imi beau cafeaua , in speranta ca ea ma va trezi din visare.E tare , fara zahar , exact cum imi place mie.Pun niste muzica sa imi incep cu dreptul ziua.E o zi potrivita pentru Sting – Shape of my heart.Deschid TV-ul in speranta ca au mai schimbat astia ceva dar nicio sansa.Aceleasi banalitati.Si totul e asa de monoton…

Zilnic ne lovim de alegeri..defapt intreaga noastra viata se bazeaza pe niste decizii si totusi nu stiu inca ce e bine si ce e rau pentru mine.Am impresia ca stiu cate ceva despre toate lucrurile si despre toti dar nu stiu mare lucru despre mine.Aceeasi problema existentiala de care ma lovesc zilnic.Si imi amintesc cum ieri cand adormisem eram un copil , care nu vedea nimic inafara de lumea lui si azi..nu stiu cine sunt stiu doar ca timpul trece si asta nu pot sa o schimb si ma irita .

Destul cu asta.Ma imbrac , imi iau paltonul albastru pe mine si merg.Vreau sa ma plimb , sa vad oameni.Pur si simplu vreau sa observ ceea ce am in jur si poate nu am realizat inca.Ce am ? Nu stiu..Sper sa aflu.

Cladiri immense, strazi prafuite , masini , intersectii , semafoare stricate , strazi goale , ah , uite si oameni , oameni mici , oameni mari , oameni tristi , oameni pierduti , oameni , oameni ,oameni.Ma pierd in multime caci sunt si eu o simpla fiinta muritoare intr-o lume immensa .Toti au viata lor , trec unul pe langa altul fara macar sa stie unul de existenta celuilalt.Si cam despre asta e viata…Stiu ca nu ma vede nimeni si nu pentru ca as fi invizibila , ci din cauza indiferentei . Cel mult voi auzi niste critici la adresa mea , voi fi judecata de ei , ei care nici macar nu stiu ca exist.Si atunci , ce sa fac? Sa merg mai departe? Dar unde? Sa nu privesc inapoi?Nu am cum..Si ce pot sa fac?Sa te creez pe tine.Te voi picta iar planul va fi lumea.

Vocea ta e verde si puternica , privirea ta e cenusie si inecata in ceata si fum , zambetul tau e ironic si e galben pal la fel ca si cutele proeminente de pe tenul tau.Parul tau e aramiu , lung si ai carlionti.Ai in interior extreme de multa energie iar sangele ce iti circula rapid prin vene e visiniu.Asa esti in lumea mea lipsita de culori si poate pentru ei ramai inexistent …

Monotonia cotidiana

2009-10-17T20:46:00.003+03:00

Ah,e deja jumatatea lui octombrie si se simte.Stau inghetata in fata monitorului si imi circula prin minte zeci de ganduri si toate deodata.

Privesc pe fereastra si vad niste copaci ce imi par imensi si revoltati pe mine desi nu cred ca au vreun motiv.Langa mine e ceasca de cafea fierbinte.Are un parfum adormitor.

M-am saturat de atat de multe lucruri:de muzica de la TV,de stirile proaste din ziare,de orasul in care traiesc de atata timp si cred ca m-am saturat si de mine.Am inceput sa duc o viata linistita si imi este al naibii de frica sa nu devina monotona.As vrea sa ma apuc de scris ceva,dar inspiratia mea pluteste undeva in spatiu..sau poate am obosit.Am obosit sa spun aceleasi lucruri prin diferite forme si vreau ceva nou,ceva aparte sau poate vreau doar ceva mai mult de la mine.Nu stiu inca , sau poate stiu dar imi este prea lene sa imi raspund.

Mirosul puternic al cafelei e absolut fascinant.M-am saturat pana si de muzica pe care o ascult zilnic.A inceput sa nu imi mai placa iar versurile au devenit de la un timp neinsemnate pentru mine.Si copacii astia nu inceteaza sa ma uimeasca.Niciodata nu am fost tenta sa aflu ce copaci sunt .M-am obisnuit sa ii privesc din camera de atatia ani in cat nu le-am acordat atat de multa importanta sau poate chiar deloc.Stiu doar ca toamna sunt frumosi si par puternici,pregatiti sa reziste vantului ce sufla ingrozitor.Oare sunt chiar atat de plictisita incat am ajuns sa ma gandesc la niste copaci?Oh..

Cafeaua incepe sa isi piarda din aroma si telefonul meu suna intr-una dar nu am de gand sa raspund.Nici nu vreau sa stiu cine ma suna...

Pentru cateva clipe mintea mea ma purtase departe.Eram in Jamaica dar uite ca nu sunt acolo .Sunt tot in camera mea albastra ,in fata calculatorului ascultand o melodie de cateva ore “Colossal Gray Sunshine”.Imi plac versurile..E o melodie frumoasa…

Mici detalii toamna

2009-10-14T16:05:00.004+03:00

Fara sa imi dau seama timpul a trecut iar pe langa mine si mi-a lasat din nou doar praf si frunze.E deja octombrie si viteza cu care timpul se scurge printre mainile mele ma ingrozeste.Ma face sa ma simt neinsemnata in acest enorm spatiu si timp.Ma face sa vreau sa traiesc intens fiecare clipa , sa gust savoarea vietii cu fiecare secunda ce treceSi totusi…

Am atat de multe intrebari la care incerc sa imi raspund si atat de multe lucruri se petrec iar eu nici nu apuc sa constientizez.

Dar ce se intampla?O intrebare aparent banala dar in spatele careia se ascund sute de raspunsuri,raspunsuri necesare.

Da , e toamna , da orasul devine mort si totusi..Oare am stat macar 5 minute dintr-o zi sa ne gandim la ceilalti?Sau , daca nu la ei macar am folosit acele 5 minute pentru a le petrece intr-adevar cu noi , sa incercam sa aflam cum suntem defapt si ce asteptari avem de la noi insine?Cu siguranta in acest moment cuvintele se ineaca si e liniste.

De ce suntem indiferenti?De ce nu ne pasa?De ce nu apreciem ce avem?

Din nou intrebari ridicole dar incearca sa raspunzi.Raspunsul e unul cat se poate de evident: NU sau aproape deloc.

Indiferenta o gasim peste tot , precum gasim priviri rautacioase si comentarii proaste.Daca incerci sa fi diferit prin simplul fapt ca iti doresti unicitate esti considerat ciudat.

Si cum intr-o lume atat de rece , secata de sentimente mai exista loc si pentru zambete , priviri blande?Sa fie oare de vina camuflajul in care ne ascundem bine de tot?Adu-ti aminte de primii pasi facuti cand ti-ai dat seama ca ai crescut , de cum te-ai simtit cand ai aflat ca Mos Craciun nu e real…Nu te-a durut?....Acum poate ca e timpul sa iti amintesti cat de fericit ai fost cand primeai cadoul mult visat , cand ai luat prima nota de F.B in clasa I…de acele detalii care fac diferenta .Si adu-ti aminte de zambetul pe care cu siguranta il ai si tu in diminetile mohorate de toamna cand te uiti la reclamele idioate de la TV si bei ciocolata calda in pat , invelit bine cu paturica ta preferata.Ei,cum e acum?Nu ti-am adus un zambet si o mica satisfactie pe fata?

In asta consta fericirea pe care o gasesti in cele mai neinsemnate lucruri si o gasesti atat de usor , problema este insa sa vrei , sa vrei sa privesti in jur.Sa vezi ca e toamna si ca nimic nu e mort ci e doar adormit.

Inima sau ratiunea?Tu alegi

2009-09-20T12:32:00.011+03:00

Nu , nu vreau sa dispar!Salveaza-ma!
E intuneric si nu stiu unde ma aflu.In mintea mea totul e confuz.Sunt imbracata in alb si merg desculta pe un hol.Nu stiu cine sunt,ce vreau…Nu,nu stiu nimic.Totul e haotic.Imi aud pasii si imi e frica.Nici macar nu am realizat ca merg pe un covor rosu.De ce e asa?De-o parte si alta a culoarului sunt niste usi ce probabil ascund niste incaperi.Se aud voci.Sunt niste asistente ce se cearta cu un doctor.Unde am ajuns?Ce caut eu aici?Merg in continuare si astept ca cineva,poate chiar tu sa imi oferi raspunsuri pentru toate intrebarile.Intru intr-un salon.Totul e alb si imi creeaza o stare ciudata.Pe un pat vad o foaie..nici macar nu stiu ce e asta.O citesc.E o invitatie ..”Rezolva-ti problemele sufletesti si fa-ti inima mai fericita.Alatura-te noua Campaniei “Impreuna pentru inima ta”.Te asteptam zilnic la orice ora.”.Ce?Ce naiba mai e si asta?Vreau acasa!E prea dubios aici si nici macar nu stiu unde sunt.
Fug fara sa mai privesc inapoi…din ce in ce mai repede.Dar unde vreau sa ajung?Deja am obosit asa ca ma opresc.O,nu.Nu,nu alta incapere ciudata.Intru..podeaua veche scartie la fiecare pas pe care il fac.Oau!Deja e mult mai bine.O biblioteca,una enorma chiar.Zeci de rafturi pana in tavan umplute cu niste carti groase.Interesant!Ce carti sunt astea?Incep sa ma plimb printre rafturi si imi dau seama ca nu mai stiu sa ma intorc sau macar sa ies dintre rafturile cu carti.Ce ciudat.Toate au titluri interesante,”De ce ma aflu aici?”,”De ce e asa?”..sunt chiar intrebarile mele.In ce loc am mai intrat de data asta?Vreau doar sa stiu ce am patit.Dupa ore in sir de mers printre rafturi gasesc iesirea din biblioteca.Din nou colidorul .Incerc sa ies de aici dar gasesc inca o incapere.E o galerie de arta.Sau nu.E o expozitie cu cele mai reusite fotografii.Si de ce apar eu in poze?Asta ce mai e?Sunt poze cu mine.Nici macar nu tin minte cand am facut eu aceste poze.Cineva cu siguranta vrea sa ma faca sa inebunesc si sunt convinsa ca asta se va intampla.Ies din camera si continui sa merg…Iau liftul.Sunt 10 etaje.Si eu nici macar unul nu l-am vazut.Cred ca vreau la 10.Apas butonul.Cobor .E foarte gol pe aici.Si e asa intunecat…si mai e si frig.Astia n-au calorifere aici?Inca o incapere dubioasa.Si e singura luminata de pe aici .Asa ca intru.Brrr…peretii sunt de gheata.Nu pot crede ce vad.E inima mea conectata la niste aparate.Ce mi-au facut astia ?Cum mi-au scos inima?Brusc simt niste intepaturi in piept care devin din ce in ce mai puternice.Cad.Nu imi mai pot tine echilibrul.Aud tot felul de voci si imi vin in minte amintiri inca de cand eram copil.Auuuu..Acum ma inteapa si capul..Ma misc ca un robot.Abia mai pot sa merg.Cu greu ajung pana la lift …Dar unde sa mai merg?Unde vreau sa ajung?Apas pe toate butoanele …vreau doar sa plec.Nuuu..liftul coboara iar urca si iar coboara si din nou urca.Deja mi s-a facut si mai rau.Intr-un final se opreste,sau mai bine zis il opreste cineva.Se deschide.Si nu vad nimic altceva decat o mana intinsa.Si dispare fara macar sa ma lase sa il vad,fara sa ii pot spune ceva.
Sunt confuza.Am ajuns in dreptul unor scari.Urc.Ce mi s-ar mai putea intampla?E o iesire.Am ajuns pe cladire.Si vad tot orasul ,dar il vad asa cum vreau eu.Si in umbra mea e din nou el.Dar nu imi pot intoarce privirea catre el.Il las sa ma priveasca.Din cer cad frunze,frunze uscate si aramii.Ploua,da,ploua cu frunze.In cateva clipe in jurul meu e un intreg strat de frunze moarte.Stiu ca ma pot pierde usor printre ele dar nu vreau asta.Si nou apare el.El care imi spune ca nu am nevoie de inima,el care ma poate controla,el care ma face sa ma gandesc la atat de multe lucruri,el,el,el…Si imi sopteste “Inima ta e la locul ei.Inca poti sa iubesti dar stiu ca eu nu voi mai conta prea mult pentru tine.Esti aici pentru ca ti-ai dorit sa fii rationala.Sa gandesti cu mintea ,nu cu inima.Dar nu ai reusit.Inima ta a topit gheata.Lasa-ti inima sa aleaga amintirile ce te cladesc si alunga-ti regretele.Asa esti tu si nimeni nu poate schimba asta”.
Da,mare dreptate in vorbele astea.Dar oare cine sunt? Simt ca m-am pierdut treptat de mine si am uitat cum sunt,am uitat ce simt..Sau poate incerc sa ma prefac sau mai bine incercam.Nu ma mai pot preface…

Teama si nesiguranta

2009-09-05T11:06:00.005+03:00

E ceata,e frig si e intuneric.Asa e in sufletul meu.Sa fie de vina oare toamna?Din nou sa fie de vina ea?Sau poate o acuz doar ca sa ma salvez pe mine…
E dimineata.Ma trezesc obosita si privesc in gol pe fereastra.Nu vad nimic ce mi-ar putea trezi interesul.Ma imbrac repede si plec.Nu stiu cu precizie directia caci ma las ghidata de picioare.
Ajung in parc.Sunt singura printre zeci de banci goale.In mintea mea se aud glasurile unor tineri fericiti dar e doar in mintea mea asta.In realitate nu e nimeni,nu e nimic aici.E frig,sunt frunze, insa doar atat.Ma plimb pe aleile ce de data asta imi par imense, in speranta de a gasi ce probabil sufletul meu cauta aici.Merg si vad imagini din viata mea.Le vad pe cele mai frumoase,dar si pe cele urate.Cele pe care nu mi-as fi dorit sa le mai revad niciodata. Ma vad copil,inocenta,dura,sensibila,indragostita,visatoare,irascibila…ma vad cum sunt de fapt,cum doar eu ma cunosc.Peste tot apar acele amintiri de care oricat as vrea sa ma despart ,nu pot.Am impresia ca parcul s-a transformat intr-un labirint plin de amintiri din care imi e greu sa ies.Imi e imposibil sa imi las in urma copilaria si toate etapele vietii mele care azi m-au transformat in ceea ce sunt.Poate uneori am regretat ce am zis,cum am reactionat,poate nici macar nu mi-am dorit acee lucruri sa se intample dar totusi s-au intamplat inevitabil.Realizez ca desi am urat unele momente,chiar acele clipe au contat cel mai mult .Si imi e dor de zambetul meu inocent ,ce azi a devenit ironic.Imi dau seama ca eu cea de azi , nu mai seman cu cea care eram ieri.Suna ridicol , dar asa e.Sunt alta acum si probabil alta voi fi maine inevitabil.Nu e vina mea si poate nici a celor din jur pe care obisnuiam pana nu de mult sa ii acuz.Voi spune ceva patetic dar in aceste clipe am ajuns la aceasta concluzie “Asa a fost sa fie..”.Suna de parca ma resemnez cu viata…de parca totul se intampla fara ca eu sa pot face nimic…si parca am devenit un pion.Nu mai stiu ce sa cred si fug.Incerc sa ma ascund de mine de teama esecului.

Sentimente

2009-08-18T12:39:00.003+03:00

Fara sa imi dau seama s-a asternut toamna .Nu stiu daca peste sufletul meu sau peste natura..stiu doar ca totul imi pare altfel acum.Nu mai am aceleasi sentimente de atunci,nu mai cred si poate chiar am renuntat pana si sa sper la ceva.
Totul a inceput sa mi se para un simplu decurs al lucrurilor.Am renuntat sa imi mai pun intrebari si am inceput sa ma conformez si sa accept realitatea.
Nu stiu nici macar unde ma aflu.Aud doar fosnetul unor frunze uscate si imbatranite,un sunet ce imi perturba linistea.Cu teama ridic una.O privesc si am senzatia ca e o oglinda in care imi vad sentimentele.Sentimente ce au secat,ce nu mai exista si in locul lor a ramas amaraciunea unei frunze de pelin.
Stau singura si aproape adormita pe iarba uscata.Mii de ganduri imi trec rapid prin minte.Nu stiu la care sa ma opresc.Inchid ochii si lacrimile imi curg pe obraji.Simt cum sufletul mi-e rupt in mii de bucati de gheata si parca am devenit rigida in fata oricarui sentiment.Imi amintesc de cele mai frumoase clipe din viata si ma intreb daca au fost reale sau au existat doar in mintea mea?O minte bolnava ce vrea sa isi faca sufetul fericit…Nu vreau sa imi pese…si totusi imi pasa.Imi pasa de voi,pentru ca imi pasa de mine.Vreau sa stiu ca sunteti fericiti pentru ca doar asa voi fi si eu desi voi nu stiti asta.Nici macar tu nu crezi in ce spun.Vreau ceva ce cu totii ne dorim,si totusi vreau imposibilul.Vreau sa fiu exact asa cum vreau,sa nu imi mai pese decat de cei care conteaza,dar oare cine conteaza?Iar am inceput sa imi pun intrebari ..Credeam ca sufletul imi e impietrit si acum simt,simt tristete si un gol imens in suflet.Nu vreau asta …
Deschid cu greu ochii si imi vad intreaga viata ca pe niste file dintr-o carte.O carte proasta,plina de greseli dar totusi fara regrete.Si te vad.Esti doar o umbra si eu sunt la fel.Credeam ca stiu cine esti si acum realizez ca nu mai stiu,ca am uitat.Nici macar nu mai sunt sigura ca te cunosc.Si ma sperii.Ma infricoseaza timpul care ne-a uitat si ne-a lasat doar niste umbre.Si credeam ca imi doresc sa fi aici,ca vreau sa te revad,dar tu ma sperii pentru ca nu mai esti cum te pastrasem eu in minte ,esti altef.Si eu sunt alfel si nimic nu mai are sens.Ma hotarasc sa plec.Imi tarai pasii incarcati de durere.Sunt confuza.Merg si va las in urma.Plec spre drumul meu si voi ajunge unde vreau.Acolo imi e locul.Merg,merg,merg..totul devine o nebunie,nu imi mai pasa…merg,merg,merg….si dispar in mutimea de frunze moarte.Devin si eu una din ele.
Stau ,uitata pe jos si va privesc.Imi e frig.Ma zdrobesc lent si mor.

Vara in Vama

2009-05-26T18:24:00.002+03:00

Sunt in tren.Nu ma duc in Vama,ma duc in vizita la bunici,care nu locuiesc pe litoral, ci locuiesc in Onesti.Un mic orasel situat in apropierea Bacaului.
Privesc pe geam cu gandul dus departe,la sute de kilometri.Cu gandul dus la mare,in Vama.Somnul ma poarta fara sa imi dau seama.Deshid ochii si vad arcuirea valurilor facuta dintr-un infinit de perle.
Soarele imi zambeste si imi ureaza bun venit.In jurul meu o intreaga imparatie de cochilii de scoici,de la cele mai vazute ,la cele mai mari in care se aude vuietul marii.
Departe,in zare,zaresc o geamandura si,mai departe un dig,niste stanci.De acolo iese in fiecare dimineata discul imens de foc precum o flacara nascuta din mare.
Nisipul fierbinte ma indeamna sa intru in mare.Cu hainele pe mine,intru.Ea ma primeste cu bratele deschise,ma imbratiseaza si ma racoreste.Simt fiecare picatura de apa.Privesc infinitul marii si apoi imi indrept privirea catre nemarginirea cerului.Am impresia ca intreaga lume e sub stapanirea mea.Pierduta in splendoarea marii aud voci de pe plaja.Ies din mare si ma plimb ghidata de voci.Zaresc un cort in fata caruia sunt doua persoane.Sunt doi indragostiti in jur de vreo patruzeci de ani.Fredoneaza refrenul unei melodii "Pe plaja in vama...ascultand muzica ska".Imi place melodia si ma apropii de ei.Sunt foarte prietenosi si ma invita sa cantam impreuna.Fiecare vers,fiecare refren i-l dedic marii si superbului anotim de vara care imi permite sa ma bucur de toate acestea.
Brusc imi dau seama ca Vama este locul in care ii aducem omagii naturii,incantam marea si ne bucuram de vara.Cu pletele in vant simt adierea usoara.Briza marii ma face sa creionez in minte un peisaj mirific al verii in Vama.
Ma asez pe nisip si privesc cum soarele se ineaca in mare iar eu ma pierd printre razele lui stinse.
Auu..M-am lovit.Am dat cu capul de geam.Totul era doar un vis.Ce dezamagire.Dar oare de ce am nisip in papuci?

...Viata..sau poate nu?

2009-05-04T13:46:00.004+03:00

..E primavara,anotimpul creatiei.Am multe teme pe care le-as putea aborda...lupta pentru supravietuire e una dintre ele.Zilnic avem aceleasi lucruri in minte:sa ne trezim,sa ne spalam,sa mancam,sa mergem la scoala/servici si lista ar putea continua.Mare problema este cum pastram din fiecare lucru pe care il faem esentialul?
Zilnic luptam cu niste banale aparente si uitam ceea ce conteaza cu adevarat sa fim noi insine sa ne bucuram cu adevarat de viata,sa fim liberi.
Cu ce te ajuta in momentul in care afli ca mai ai cateva zile/luni de trait faptul ca intreaga ta viata a fost precum un joc dominat de reguli?
Rapiditatea cu care timpul trece uneori ne inspaimanta..de la acele luni devin zile apoi ore si in final secunde.Ne trezim copii si adormim batrani.Asta in cazul in care avem noroc.Multi dintre noi nu apuca sa se bucure de viata sa o traiasca.Nici macar atunci cand mor la varste inaintate.Peste tot la TV,presa, auzim"E,da' avea 85 de ani si-a trait viata" de cred ei asta?Nu, nu adevarat.
De cate ori ne punem intrebarile "Cand m-am nascut?Cand voi muri?"Sunt la prima vedere niste intrebari banale dar cati dintre noi stiu sa raspunda la ele?
Ne nastem de fiecare data cand simtim esenta vietii, cand traim fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Dar oare nu asta ar trebui sa facem zilnic?
De ce unii au impresia ca mortii ii pasa de ei?Nu,moartea e cruda.Nu ii pasa daca ai ceva de lasat in urma.Te ia si gata.Crezi ca ii pasa ei ca tu nu te-ai dus in concediu ca sa lucrezi ore suplimentare si sa ai mai multi bani?De ce distractia se rezuma la bani?
Lectia esentiala ar putea fi sa traim cum ne place,liberi,sa ne distram chiar si atunci cand avem 1 leu in buzunar.
Intr-adevar viata este o lupta...o lupta cu noi insine...noi luptam pentru noi.Sa nu ne comformam cu ideea de a fi roboti ontrolati de societate.Sa luptam sa fim liberi!

Monolog

2009-01-05T22:38:00.004+02:00

E-o noua zi dar pentru mine inutila
Stau si ma gandesc din nou numai la mine
Oare de ce nu am ce imi doresc?
De ce pierd tot ?
Si nu mai regasesc
Momentele cand simteam ca pot sa am orice
Ca langa tine totu-mi mergea bine?
Stii,uneori poate mi-e dor de tine...
Dar tu nu stii ce-ai insemnat pentru mine.
Ai incercat vreodata sa te vezi prin ochii mei?
Hai,incearca acum si vei afla ce vrei.
Cate lacrimi am varsat pentru noi nu stii
Spuneai ca o sa trecem peste toate impreuna
Atunci unde esti?de ce nu ma privesti?
Ai disparut fara sa imi zici ceva
Ai plecat si am ramas in umbra ta.
Atunci a inceput si ploaia..
Tot ce stiam ca exista intre noi s-a stins
Iar toamna cu pasi repezi a venit
s-a asternut peste noi.
Ma-ntreb si acum de ce..
De ce nu suntem amandoi?
E prea tarziu sa imi mai spui ceva
shh..taci si nu te mai uita asa
Nu ma lua in seama,
Uita tot ce-ti zic
Ea te asteapta,zambeste si fii fericit!

Amintirea ta

2009-01-04T20:12:00.002+02:00

Si azi dupa atata timp
Inca mai visez
Vocea ta plina de culoare
Si-ncerc sa o pictez.

De ce tre' sa te uit,
Sa mi te sterg din minte
Cand tot ce mi-au ramas
Sunt doar niste cuvinte ?
De ce tre' sa renunt la tine
Cand tu defapt esti parte din mine?

As vrea ca tu sa ma auzi
Chiar din abis sa imi raspunzi,
Sa stii ca imi e dor de tine,
De tot ce-a fost si repede-a trecut
Si cum noi doi treptat am disparut.

Deces silentios

2009-01-04T20:05:00.004+02:00

Mi-e frica sa te mai privesc,
Caci ma tem ca n-o sa te mai gasesc.
In zadar suspin caci te-am pierdut si-o stiu.
Ai plecat si mi-ai luat tot.
Nu mi-ai lasat decat niste amintiri
Pierdute si uitate-n sufletu-mi pustiu.
Mi-ai luat arpile pline de viata
Si mi-ai daruit o mare de tacere.
Un doliu ai lasat in urma ta
Caci tu ai plecat spre cu totul altceva.
Acum ma sting printre lacrimi de sange.
In bucati de dor mi-e rupt sufletul
Si simt tacerea dar si frigul.
A venit toamna,tu ai fost vara mea.
Acum sunt melancolica si-mi amintesc
Caldura si-amintirea ta.
Ma sting si cad usor...
Sunt doar o frunza.

Un inger...

2009-01-04T19:53:00.003+02:00

Inca iti mai zaresc

Aripile pline de dor

Pe-un cer multicolor.

Privirea ta angelica ce-o mai zaresc

Ascundea mii de regrete

Pe-un camp pustiu de margarete.

Intr-o lume ce nu te lasa sa traiesti

Tu te-ai opus si-ai incercat sa imi zambesti.

Pacat ca nu am inteles

Cine erai defapt...

Erai un inger coborat din rai

Intr-o lume ce-i doar o simpla intrebare,

Unde erai raspunsul meu fara ezitare.